January 14, 2014

culmea la pătrat

paroles, paroles, paroles...

     Mă miram ce impuls ieșit din comun va zdruncina liniștea mea sufletească (similară noțiunii de lene) și mă va obliga într-o bună zi să revin printre stăpânii harnici care îsi mențin blogurile ordonate ca o gospodarie bună...
     Simt ca sunt "pe jumătate cetățean al Europei", vorba dlui prim-ministru, dar nicidecum nu pot înțelege care jumătate din mine rătăcește pe străzi democratice și care parte rămâne a fi închistată într-un spațiu de tranziție fără capăt. Probabil că mințile multor din noi sunt departe, aspirații fără un viitor clar, pe când mâinile, da, anume mâinile, ne sunt legate.
     Parcă suntem muncitori, parcă suntem un neam de oameni buni la suflet, calzi, generoși, ospitalieri (să nu-mi amintiți de uscături, fără ele n-ar exista pădurile), și totuși ceva ne lipsește. Mă întreb acum, ce blestem a fost trimis pe capul poporului nostru nenorocit de nu putem ridica fruntea sus, nu suntem în stare să ne păstrăm uniți, cum a fost pe vremuri?
     Declarații din partea oficialilor care își exprimă părerile de rău, de parcă își exprimă condoleanțele. Atât. Declarații făcute de ei, pentru ei și de ochii presei. Cine a plecat dintre noi, domnilor, permiteți-mi să intreb? Jurnal TV așteaptă, consumatorii așteaptă. Reacții, acțiuni de solidaritate, pași reali, meniți să facă ordine în țara asta, dorită în stil european.

p.s. Să nu citiți printre rânduri de data aceasta, nu fac publicitate. Ați lecturat un mesaj apolitic, în care, posibil, ați găsit niște rânduri "indignate", nimic mai mult. E revoltător faptul ca mi se impune anumită hrană pentru creier, nu ramâne loc de transparență și risc să capăt probleme cu vederea.:) Personal, trec la starnet, dacă sun communications își face de cap.