February 11, 2012

pasărea pământului

(scrisori către Sophie)

mi-am dorit să aştern
tălpi de seară
peste zbuciumul cuvintelor
de teamă că
nu voi auzi  
respiraţia luminii

speranţele ard şi se sting
lumânari
doar forţa rugăciunii rămâne
ca un zbor neîmplinit
aşteptând
căderea prin care
va găsi izbăvire

mă scutur de aripi
ascult
parcă mai cad

5 comments:

  1. un buchet de gânduri albe!

    http://www.youtube.com/watch?v=VsZW1vjE0WQ&feature=related

    ReplyDelete
  2. Otti, draga,
    merci mult, mult! Scuze, intru cam rar pe aici. O primavara vesnica in suflet si in gand!

    ReplyDelete
  3. eu, rugător revin, că de vei fi
    intrînd pînă la brîu în versul de cafea,
    arată-te cum eşti, cum îţi apare ea
    şi curmă-mi gelozia pe aripi şi Sophie.

    Spuneţi-mi va rog că mai scrieţi şi că mai ţineţi legăturile cu Oly şi ceilalţi. Minţiţi-mă, dar spuneţi-mi asta!
    Cu deosebit respect, Opincarul.

    ReplyDelete
  4. Oho, ce inspirat te aduce toamna târzie pe pagina mea... Scuze pt reacție întârziată, cam rar dau pe aici. O fi lenea de vină, ca să nu încerc a inventa motive obișnuite precum serviciul, familia, etc... Nu mint nici dacă mă legi în sac.:) Nu scriu, pt moment nu. Mulțumesc pt popas. Gânduri bune, sărbători fericite!

    ReplyDelete
  5. p.s. ti-am citit "tablou" de toamna, am incercat sa las un comentariu, ti-ai baricadat blogul, nu ma recunoaste. :)

    ReplyDelete