September 3, 2011

emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.


/N. Stănescu/

7 comments:

  1. Nichita rămâne Nichita! ("acoperă-mi inima cu ceva")

    o seară minunată!

    ReplyDelete
  2. Erau mai productive alta data toamnele..."acopera-mi inima cu ceva", eu ti-o acoper cu mult soare caci pe acilea avem inca +34C°
    ...+34C°,DUCU si ghitara lui - un coctail extra si sursa de inspiratie MAX!
    Sa ai o TOAMNA cum o iubesti tu!

    ReplyDelete
  3. Ottilia,
    sunt versuri pe care probabil multi le pastreaza aproape de suflet. O toamna frumoasa!

    Oly, cherie,
    faci din vizitele tale rare adevarate surprize! Si noi avem parte de o toamna varatica, doar ca nu ne balacim in ape franceze.:) Te astept, oricand cu drag!

    ReplyDelete
  4. e fenomenala poiezia )
    Stanescu a debutat-o cu un mare succes ,a redat-o din suflet )

    ReplyDelete
  5. salutări, draga mea! cum e iarna pe aci?

    ReplyDelete
  6. suflet de curva,
    (mda, mi-i si incomod, nu stiu cum, sa folosesc apelativul)

    j'pas, nu am gasit un raspuns

    Carolina,
    Multumesc de trecere, mai intra.

    Ottilia,
    geroasa, dar putin mai blanda decat la voi.
    Multumesc pt popas! :)

    ReplyDelete