August 13, 2011

ca o palmă peste obraz timpul

(musafir neinvitat)

linişte albă lunecă spre ţărm
într-o îmbrăţişare dulce
chinuitor de cuminte
ah serile cu romanţe când
capul îmi umbla pe unde se adună ploaia
parcă aud de sus
o femeie poate fi
soţie mamă fiică colegă amantă
niciodată prietenă
cuvintele mamei ţipăt de pescăruş
îngheţau in aer
preţ de o secundă 
apoi se ştergeau una cu nisipul
pun episoadele pe rug
în tremurul degetelor de foc
întrezăresc un nou septembrie
cerşetor afurisit
roagă să-i deschid

7 comments:

  1. Ah, Septembrie... i-aţi dedicat mai multe versuri..

    ReplyDelete
  2. @Irinus
    Vizitele tale pastreaza vara pe aici, cat as vrea sa mai arda...

    p.s. Te mai intrebasem odata, cum faci sa-ti apara poza cand comentezi? Ti-ai creat profil special?

    ReplyDelete
  3. Cred ca mi-a scăpat pe undeva întrebarea..scuze. Deci, răspunsul: e în profilul blogului.Cînd sunteţi în Dashboard, în colţul stînga sus este View Profile, Edit Profile, Edit Photo..

    îmi spuneţi dacă nu găsiţi.

    ReplyDelete
  4. google account, aici era problema.:)

    ReplyDelete
  5. se apropie şi septembrie, încărcat - la propriu şi la figurat.
    iată, am ales o figură:
    "cuvintele mamei ţipăt de pescăruş" - poate că ar trebui să spui ţipete de pescăruş.
    da, timpul ne loveşte peste faţă!

    zi frumoasă de vară, ultima din acest an!

    ReplyDelete
  6. Ottilia,
    poate ar trebui. Oricum va suporta modificari, probabil voi inlocui cuvintele cu vocea si voi pastra acolo tipatul. Multumesc mult de rezonari. O toamna blanda sa ai!

    ReplyDelete
  7. prea multă emoţie,transmite.
    eu mă împiedic la "pachet"
    altfel,un poem bun, şi titlu l-ai ales foarte reuşit.
    tot cu drag

    ReplyDelete