March 6, 2011

soul-made

singuri printre noi
urăsc dreptul
la viaţă fără existenţă
zâmbetul tău
soare abia născut
nu mai vreau să consum
cuvinte sterilizate
nici să-mi beau creierii
la micul dejun
în loc de cafee au lait
scuip ideile printre dinţi
nu-mi pasă
de politică, economie
sau dacă eşti diferit
la ce bun
cântaresc emoţiile
când
pot sa mă constrâng
din duminică în duminică
la un test
anti-afectiv
declar procedura
suport imunogen

suntem singuri printre noi
aici şi acum
infirmi
ai timpului de ieri
mă întrebi
ce a mai ramas din iarnă
un sfert de gând
cât un bob de lumină

septembrie
sunt dimineţi
când mă trezesc
o draperie indigo
episoadele din viaţa mea
se ghemuiesc
în coji de portocale
simt cum
plămânii adună furtuni
una pe umerii alteia
tăcere de plumb
peste ambrasele scurte

timpul
mă vinde ambalat
la pachet de pop-corn
şi parcă mă strânge
în talie
borcanul cu astre
caut în oglindă
copilul din mine
degeaba ţin orele prinse
în pumni
anii nu mă mai ascultă
nici cuvintele

doar cerul
fumează amorţit
trabucuri de toamnă

cărări crescute în palme
iubesc
aparent sunt mai bună
deşi afectiv pauperă
iert din lipsă de curaj
ura îmi provoacă groază
muncesc
să trec sub tăcere
adevărul
nu sunt decât un animal miop
car în spate ani
infectaţi de nelumină

ştii providenţa
mi-a interzis încă din uter
să ridic capul mai sus de orizont
rebelă
am încuiat porţile cerului
am aruncat vântul
cu fruntea de pământ
speram sa mă nasc coloană de stele
deşi domniţele în alb mi-au dat
scorul apgar maxim
simt cum
tot mai des mă calcă pe umeri
sincopele
nemuncite neiertate neiubite

între noi mereu
un anotimp
care ne desparte

cer azil cu soare
Amurgul vânăt coboară agitat,
ceru-şi îneacă angoasa în mine.
Cu degete vâscoase prinse-n noduli
chipul pocit mă strânge de gât,
scuipând ritualuri păgâne.

Iz de mucegai se lipeşte de nări
ca o zi transpirată de vară.
Ploaie nebună ce eşti, opreşte
icnetul bubos între dinţi,
nu vezi că ies din matcă puhoaie?!

Am carnea ciupercă umflată de sânge,
urletul tău îmi creşte în oase.
Strâng odaia la piept, pădure cu alge,
Lunec la vale râu fără maluri,
Doar ochiul - păianjen spânzurat de fereastră.

retrospectivă
ninge-n amintirile mele
ghemuite
blană de pisoi
într-un colţ de fotoliu
doi clopotei
spânzuraţi de glezne
copil
cu miros de pâine caldă

noaptea mă pierde
colind
pe străzile cărunte
(Dumnezeu suferă de insomnie)
mă găsesc fir de iarbă
scutur praful
degetelor crude
grăbită le ascund în zăpadă
să nu tulbur cumva
imaginea
serilor expirate
de Crăciun

(poeme prelucrate in atelierul Lira21)

4 comments:

  1. Minunata cafeneaua ta cu poeme!

    La aburul boabelor ei ovale si al cuvintelor dulci-amarui am poposit si eu la un taifas poetic.

    "doar cerul
    fumează amorţit
    trabucuri de toamnă",

    la unison.

    ReplyDelete
  2. @Irina
    Incantata ca ai trecut pe aici, multumesc de rezonare!

    ReplyDelete
  3. Diana, welcome! Ma bucur ca-ti plac!:)

    ReplyDelete