March 13, 2011

de dragoste


cândva toamna se încălzea printre noi
(de dragoste)

toamna aceea s-a întins rece
pe linoleum
făceam dragoste
ploaia bătea speriată la uşă
râcâia cu unghii vineţii
nu aveam nicio pătură să-i dăm
eram fierbinţi
ne frigeau buzele tăciuni ne aţâţam
unul pe celălalt
în vaze tufănelele se zburliseră
lumina se chircise într-un colţ
noi alergam unul prin celălalt
nu ne păsa că toamna avea frisoane
şuiera vântul pe sub uşă
felinare sfioase ochii
se-aprindeau candele
cu suflet
ne ţineau de cald

/autor: Ottilia Ardeleanu/

7 comments:

  1. @Daniel
    Welcome pe blogul meu!
    Ref la com-ul tau genial, sunt sigura, autoarea il va aprecia la justa valoare.

    ReplyDelete
  2. @Irinus
    Sigur, e mentionat numele autorului, frumosul nu trebuie tinut ascuns. :)

    ReplyDelete
  3. vă mulţumesc tuturor pentru citire, impresii, postare şi rezonare!

    vă aştept cu drag,

    Ottilia

    ReplyDelete
  4. @Ottilia
    Cu cea mai mare placere!:)

    ReplyDelete