March 23, 2011

je suis malade



Je suis malade. Mai mult direct, decât metaforic.
Afară - soare, lumea a trecut la pantofi, eu - cu nasu'n băsmăluţe, tuşind pe voci ca un broscoi de baltă. Ap' cum să nu-ţi fie ciudă...:)

March 22, 2011

din cutia cu zahăr

conspiratie
sunt zile când
Dumnezeu mă aruncă în mine
ladă cu deşeuri sentimentale
rezistentă la foc
ireciclabilă
scutur nisipul din piept
între două nesomnuri
măsor un tur
pe aceeaşi alee
frigul încolăcit la gât
pervers afemeiat
în pumni
fluturi măcinaţi de vânt
apăs butonul cu imagini
zoom in
printre neuronii obosiţi
prinde circuit
un fir de viaţă
alb
gri
piersic
te văd ghem
torci liniştit căldură
în sufletul meu

(prelucrat in atelierul Lira21)

March 13, 2011

de dragoste


cândva toamna se încălzea printre noi
(de dragoste)

toamna aceea s-a întins rece
pe linoleum
făceam dragoste
ploaia bătea speriată la uşă
râcâia cu unghii vineţii
nu aveam nicio pătură să-i dăm
eram fierbinţi
ne frigeau buzele tăciuni ne aţâţam
unul pe celălalt
în vaze tufănelele se zburliseră
lumina se chircise într-un colţ
noi alergam unul prin celălalt
nu ne păsa că toamna avea frisoane
şuiera vântul pe sub uşă
felinare sfioase ochii
se-aprindeau candele
cu suflet
ne ţineau de cald

/autor: Ottilia Ardeleanu/

March 8, 2011

azi vreau să fiu eu

voyage
azi vreau să fiu eu
să te dezbraci de tine
iubeşte-mă încet
grăbit
gen retro
iubitule eşti perfect
ca timpul
citesc pulsaţia venelor
roman clasic
de pasiune
ură
şi... război
muşchii încleştaţi
între patimă şi regret
mă înnebuneşti
tu
cearşaful ascuns în cute
coapsa mea caldă
agitată
flămândă
şuieri sălbatec
halucinant de fierbinte
cal nărăvaş
prins în cursă
fără norme
adversari
premii
început sau sfârşit

la ora când
universul întreg
se zbate într-un deget
strânge-mă în palma ta caldă

p.s. imi era dor de acest poem, l-am readus în pagină, cu puţine retuşuri :)

vis de primăvară


Gingaşe flori de primăvară, soare blând, izvoare nesecate... Dumnezeu le-a privit şi a sculptat femeia! Să fiţi mereu iubite şi răsfăţate!

March 6, 2011

soul-made

singuri printre noi
urăsc dreptul
la viaţă fără existenţă
zâmbetul tău
soare abia născut
nu mai vreau să consum
cuvinte sterilizate
nici să-mi beau creierii
la micul dejun
în loc de cafee au lait
scuip ideile printre dinţi
nu-mi pasă
de politică, economie
sau dacă eşti diferit
la ce bun
cântaresc emoţiile
când
pot sa mă constrâng
din duminică în duminică
la un test
anti-afectiv
declar procedura
suport imunogen

suntem singuri printre noi
aici şi acum
infirmi
ai timpului de ieri
mă întrebi
ce a mai ramas din iarnă
un sfert de gând
cât un bob de lumină

septembrie
sunt dimineţi
când mă trezesc
o draperie indigo
episoadele din viaţa mea
se ghemuiesc
în coji de portocale
simt cum
plămânii adună furtuni
una pe umerii alteia
tăcere de plumb
peste ambrasele scurte

timpul
mă vinde ambalat
la pachet de pop-corn
şi parcă mă strânge
în talie
borcanul cu astre
caut în oglindă
copilul din mine
degeaba ţin orele prinse
în pumni
anii nu mă mai ascultă
nici cuvintele

doar cerul
fumează amorţit
trabucuri de toamnă

cărări crescute în palme
iubesc
aparent sunt mai bună
deşi afectiv pauperă
iert din lipsă de curaj
ura îmi provoacă groază
muncesc
să trec sub tăcere
adevărul
nu sunt decât un animal miop
car în spate ani
infectaţi de nelumină

ştii providenţa
mi-a interzis încă din uter
să ridic capul mai sus de orizont
rebelă
am încuiat porţile cerului
am aruncat vântul
cu fruntea de pământ
speram sa mă nasc coloană de stele
deşi domniţele în alb mi-au dat
scorul apgar maxim
simt cum
tot mai des mă calcă pe umeri
sincopele
nemuncite neiertate neiubite

între noi mereu
un anotimp
care ne desparte

cer azil cu soare
Amurgul vânăt coboară agitat,
ceru-şi îneacă angoasa în mine.
Cu degete vâscoase prinse-n noduli
chipul pocit mă strânge de gât,
scuipând ritualuri păgâne.

Iz de mucegai se lipeşte de nări
ca o zi transpirată de vară.
Ploaie nebună ce eşti, opreşte
icnetul bubos între dinţi,
nu vezi că ies din matcă puhoaie?!

Am carnea ciupercă umflată de sânge,
urletul tău îmi creşte în oase.
Strâng odaia la piept, pădure cu alge,
Lunec la vale râu fără maluri,
Doar ochiul - păianjen spânzurat de fereastră.

retrospectivă
ninge-n amintirile mele
ghemuite
blană de pisoi
într-un colţ de fotoliu
doi clopotei
spânzuraţi de glezne
copil
cu miros de pâine caldă

noaptea mă pierde
colind
pe străzile cărunte
(Dumnezeu suferă de insomnie)
mă găsesc fir de iarbă
scutur praful
degetelor crude
grăbită le ascund în zăpadă
să nu tulbur cumva
imaginea
serilor expirate
de Crăciun

(poeme prelucrate in atelierul Lira21)