January 22, 2011

(neb)unii plâng cerneală...

în fiecare vers
se rătăcesc deliberat printre rânduri
uitarea lor
corolă de iris sculptată
în privirea globului de porţelan
e ca şi visul plâns
senil flegmatic
cerul poartă pată neagră pe grumaz
urme de cerneală

dau norii la o parte cu aripa
jocul limbilor de foc
evocând demenţa
duşuri de lumină li se scurg în vene
se retrag în uter
ritmuri primitive
umbra nopţii va culege din adâncuri
necuvintele...


4 comments:

  1. O poezie plina de emotie..."fiecare vers"...in care gandurile ...."se ratacesc deliberat printre randuri"...exista ..."necuvintele"....extrapoland ne dam seama cat de mici si neincapatoare sunt cuvintele atunci cand ...."unii pling cerneala"...sa stii sa plingi este o arta...sa plingi cernala este un dar.

    Numai bine!

    ReplyDelete
  2. Apoi sa percepi "cerneala", e mai mult decat un dar. Iti multumesc pt prezenta!

    ReplyDelete
  3. Raza laser a poeziei : „duşuri de lumină li se scurg în vene“

    ReplyDelete
  4. E mare onoare pt mine vizita D-stra! Va multumesc pt timpul acordat blogului meu.

    ReplyDelete