May 8, 2010

pustiu de stele

stelele cad pe umerii tăi
fluturi de lumină te curg ca pe o toamnă târzie
în versuri te scriu tablou taciturn
pe inima mea desculţă semi-nebună

între noi plouă surd
în zadar bat cu pumnii în perdeaua de ploaie
noaptea întorc visele pe dos
scutur din ele tot câmpul de nori
poate te găsesc într-o picătură de stea
şi-mi adap cu ea setea de lumină...

6 comments:

  1. Sete... O atfel de sete in plina ploaie... Frumos!
    Am vazut vise stoarse, din care curge ploaia, insa iubirea nu a mai ramas sa curga.
    Sa-ti doresc alte ploi, primavaratice si calde ori alte vise, mai pline?

    ReplyDelete
  2. faină poezie. mie mi-a plăcut mult acolo: "pe inima mea desculţă".

    o sîmbătă proaspătă ca un liliac!

    Ottilia

    ReplyDelete
  3. Minunata prima strofa - o poezie intr-o poezie...excelenta realizare!

    ReplyDelete
  4. @Karena
    Si una si alta, as avea nevoie de ambele. Esti o dulce! :)

    @Ottilia
    Mutumesc! Si tie iti doresc o duminica racoritoare ca ploile de vara!

    @Irina
    Ma bucura trecerea ta pe aici. Merci!

    ReplyDelete
  5. ah, de cînd nu le-am mai citit...iar ele tot aşa au rămas, pline...elastice şi chiar de le-aş găsi nesemnate, tot le-aş recunoaşte stăpînul. Foarte frumoase versuri.

    ReplyDelete
  6. @Irinush
    Chiuleala ta din spatiul blogosferei s-a lasat simtita mai mult decat ma asteptam. Bine ai revenit!

    ReplyDelete