April 24, 2010

zbor pierdut...

vântul seamănă cenuşă pe cărările din sat
soarele şi-a îngropat pistruii-n iarbă
păpădii amare lacrimi de copil
scrânciobul din curte scârţîie pustiu

din cer curg râuri râuri secundele-nnălbite
de parcă îngerii s-au lepădat de aripi protestând
cireşul de la poartă-şi înnăbuşă oftatul
ca un bătrân sclerotic plutind în amintiri

speranţe gârbovite se usucă-n glastre
în ambrase strangulate vise de orfan
rugaciuni de seară în tăcere surdă
ploaia-cerşetoare bate-ncet la geam...

ne iartă vitreg destinul ai milă şi grijă de noi
întoarce-te Doamne acasă şi adu părinţii-napoi...

5 comments:

  1. Faine versuri, faină imagine... păpădiile astea superbe.

    ReplyDelete
  2. am simtit intradevar tristetea unui zbor pierdut...am simtit efemerul dintre cuvinte....respect.

    ReplyDelete
  3. @Ottilia
    Optimismul tau molipseste. O zi frumoasa sa ai! :)

    @unactorgrabit
    Multumesc! (blush)

    ReplyDelete
  4. Sublimă Poezie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    ReplyDelete
  5. @Anonymous
    Merci pt trecere! Sper ca nu te superi daca te rog sa nu faci abuz de semne ortografice. Supara vederea. Blogul e un soi de refugiu si spatiu de recreare pt mine. :)

    ReplyDelete