February 20, 2010

cu oglinda în pumni

fericirea
iluzie ce poartă primăvara prinsă în păr
are ochi de ploaie neastâmpărată
jucând şotron cu genunchii zgâriaţi
sălbateca inocenţă
se ascunde în cioburile de liliac înflorit
dacă le adun în palme
te văd venind spre mine zâmbind conspirativ
pâine caldă de la iepuri şi salam dietetic
zgomotul mirosului se suprapune bocancilor grei
înghiţând cărarea strabică...

episoadele se înghesuie sub aripile minţii
ca puii abia ieşiţi din coaja calcaroasă
o amorţeală ciudată îmi zgârâie retina
privesc spre cerul încercănat de visele deşelate
paşii tăi se aud tot mai slab
până dispar după poarta verde
timpul pe acolo nu a mai trecut demult
nu ştiu dacă găsesc în mine puterea să te iert vreodată
pentru plecarea atât de grăbită
m-am rătăcit în căutările mele
tată...


16 comments:

  1. Ah... eu, citind, am simtit mana mea, manutza de copil, acoperita cu grija de mana tatei... sunt triste rindurile. de copil mare, dar care nu uita, mai are nevoie de fericirea aceea veche, fie ea chiar si iluzorie.
    p.s. Am un obicei ciudat de a citi ultimul rand - primul. de data asta, mi-a oferit cheia spre...spre, stii tu, spre ce...

    ReplyDelete
  2. @Karena
    Obiceiul tau ciudat poarta numele nerabdarii, probabil. Multumesc pt lectura! :)

    ReplyDelete
  3. ce calde rînduri din depărtări, ce dor mi s-a făcut de părinţi...şi de liliac.

    ReplyDelete
  4. fiecare asteapta primavara si sentimentul de usoara caldura, in versurile tale le-am simtit mai repede:)

    ReplyDelete
  5. @Irina
    Nu vii de Paste acasa?

    @Ina
    Incerc si eu sa aduc primavara mai devreme, macar virtual... Merci pt trecere!

    ReplyDelete
  6. eu? :)

    nu ştiu dacă va fi exact de Paşti, dar tare-aş vrea vreo cîteva zile acasă în primăvara asta.

    de ce? :)

    ReplyDelete
  7. p.s. foarte sugestivă şi profundă denumirea poeziei

    ReplyDelete
  8. @Irina
    Ziceai ca ti-e dor de casa, de aia si te intreb. Ref la titlu, eram sigura ca vei intelege totul. :)

    ReplyDelete
  9. O poezie ca un puzzle neiertator format din reflectii perpendiculare pe axa simturilor,simturi translucido-retorice impregnate cu puternice arome secventiale ce sunt intrepatrunse de imagini redevelopate cu alti ochi...o poezie ca o fotografie pe care privind-o gasesti de fiecare data ceva ce nu a spus,ceva ce urmeza sa spuna perpetuu...o poezie ce creaza sinapse radiante ce tipa catre vesnicie in speranta unei regasiri cel putin platonice ...concluzionand ramane intrebarea daca folosim la timp starea tranzitorie in care ne aflam in cautarile noaste strabice...sau pur si simplu mioape. Succes.

    ReplyDelete
  10. @unactorgrabit
    Onorata! Din punct de vedere literar comentariul tau e mai valoros decat randurile mele modeste... Merci pt trecere! O saptamana plina de soare sa ai!

    ReplyDelete
  11. Încântat de lectură... Remarc - "te văd venind spre mine zâmbind conspirativ
    pâine caldă de la iepuri şi salam dietetic
    zgomotul mirosului se suprapune bocancilor grei
    înghiţând cărarea strabică..."

    Seară bună!

    ReplyDelete
  12. Accentul e ultimul cuvant.Ultimul cuvant.Cand am ajuns la el, un fior rece si unul cald m-a traversat din crestet pana in degetele de la picioare. De parca acel ultim cuvant inghitise toata poezia, ca sa nu ramana decat el. Nainsemnat si puternic, atat de cunoscut si atat de strain, atat de dulce si atat de amar, atat de usor si atat de greoi in acelas timp.;
    Un moment de lectura cu emotii, cu palpitaii de inima in crescendo pana la explozie.... un fel de efect asemanator cu cel al bomboanei "Chipucika" (asta asa, ca sa raman tot eu)

    ReplyDelete
  13. ....am mai citit-o odata, am impresia ca ai reusit sa concentrezi o imensitate de lucruri, o viata de om, in cateva randuri ale poeziei..;
    ..defapt m-am plimbat si prin urma si am recitit cateva randurele.
    Iti admir inteligenta, curajul si harnicia. Ca o furnicuta, esti pestetot. Pui inima si face bine celor ce citesc. Sa nu te opresti, auzi?
    Poate sunt stangace randurile mele(ca de multe alte ori)dar sunt sincere si tineam sa ti le spun. Da Doamne muza si pana ascutita, ca unii stiu ce sa faca cu ele!!!

    ReplyDelete
  14. @Oly
    Multumesc pt cuvintele calde. Cred ca m-am inrosit pana in varful urechilor...

    ReplyDelete