January 27, 2010

Scrisoare de dragoste


   Dragul meu,
   Azi dimineaţă, când ai deschis ochii, eram lângă tine. Priveam razele fragede de soare tânăr care-ţi ştergeau obrajii de urmele unui somn agitat. Am sperat că mă saluţi. Nu m-ai zărit. Mi-am zis că nu te-ai trezit încă prea bine sau poate eu grăbeam lucrurile şi am decis să mai aştept cuminte.
   Când ai deschis uşa grăbit ca să pleci la serviciu, ţi-am sărutat fruntea în răcoarea dimineţii, ţi-am adunat în palme parfumul dulce de flori, ţi-am fluierat un refren de dragoste printre cântul păsărilor. Ai grăbit pasul şi ai trecut pe lângă mine de parca aş fi fost o umbră.
   Mereu gaseşti timp să schimbi doua vorbe cu cei care-ţi ies în cale. Cât mi-aş fi dorit să-mi vorbeşti şi mie. Să-mi spui că eşti bine. Mi-ar fi fost de ajuns un zâmbet cald sau poate un semn că nu m-ai uitat. Ai trecut din nou pe alături rece şi distant.
   După masă căldura zilei a devenit şi mai accentuată. Am venit atunci la tine cu paşi taciturni de ploaie senina şi ţi-am stralucit în fiecare strop ca în oglinda apelor de râu. Am strigat din ceruri cu glas de tunet doar ma vei auzi cumva. Apoi am împletit un curcubeu proaspăt pe covorul cerului şi mi-am zis: "Cu siguranţă mă va vedea". Zadarnic. Nu m-ai văzut, nici auzit.
   Când obosit de rutină ai căzut pe gânduri, ţi-am desenat pe cer un soare ca o portocală şi am vrăjit în jur apusul. Gândeam ca vei privi spre mine. Te-am căutat în ochiul picăturilor de stele care se aprindeau ca luminiţele în pomul de Crăciun, dar am rămas pierdută în nonşalanţa firii tale.
   Ai plecat capul pe pernă şi chemai somnul să vină. Te-am acoperit cu firele de lună şi ţi-am trimis gânduri bune ca să ai o noapte liniştită. Vroiam să-ţi dau de ştire că eu nu te pot uita. În tăcere am stat veghind semi-întunericul. Speram că măcar acum ai să-ţi aminteşti de mine. Dar te-a furat grăbit somnul...
   Mâine am să fiu din nou acolo unde am fost mereu. Alături de tine. Poate mâine...

A ta veşnică prietenă, Fericirea

* Am primit textul demult prin e-mail. Am decis să-l redactez, să vi-l prezint spre lectură şi meditaţii.

January 21, 2010

actul trei

ninge albastru ninge frenetic
şi cerul parcă a coborât mai aproape
să-l sprijini pe umeri de-ncearcă să cadă
ce iute aleargă ce iute aleargă felinarele-n noapte

e delirul de a fi când demult nu mai eşti
când umbrele-n culise cer actul învierii
o replică uitată ridică-n pumni cenuşa
în aer ca o sabie a îngheţat tăcerea

ninge sălbatec ninge coleric
furtuna mă-ngroape in tempo allegro
nu-mi pasă că mi-i strâmt decorul mortuar
nu-mi pasă nu-mi pasă de-i pustie scena...


January 14, 2010

aici şi acum

urăsc dreptul la viaţă fără existenţă
şi zâmbetul tău de soare abia născut
nu mai vreau să consum
din cuvinte sterilizate
şi puse la păstrare
în borcanul cu principii tolerante
nici să-mi mai beau creierii la micul dejun
pe post de cafee au lait
să scuip ideile printre dinţi
şi să nu-mi pese de apartenenţa politică
teritorială economică sau orice altă clasificare
la ce bun să-mi cântăresc masa de emoţii
când pot să mă constrâng din duminică în duminică
la un test anti-afectivitate
şi să declar procedura drept suport imunogen

suntem singuri printre noi
aici şi acum
infirmi ai timpului de ieri şi de mâine
cât a mai rămas din iarnă mă întrebi
un sfert de gând cât un bob de lumină
vezi să nu-l striveşti sub greutatea paşilor tăi...


January 10, 2010

j'ai besoin de toi, mon ami

mi-e dor de tine
seară de seară apun ca o rană deschisă în câmp
muşc din tot ce e verde până la sevă
mă acopăr cu pleoapa de humă cochilie de melc
dimineţile răsar mereu în altă parte decât în palmele tale

resentimentele poveri fără rost
războaiele pe care le purtăm cu noi înşine
e vina plictisului
creşte un sfert de zid între noi
cuvinte nerostite concepute din materii paralele
şi totuşi mai suntem

dacă as fi ploaie aş urca pe umerii tăi ca altă dată
să-ţi scobesc în retină ultima frunză de toamnă

am să te trag de păr când îngerii dorm adânc
lilliecii amputaţi vor devora cu aripi noi episoade alb-negru
vom urca spre iarnă mult prea grăbiţi
până vom da cu capul de nori
şi vom fi noi cerul
vom deschide fereastra spre lume
şi vom ninge un viitor ce n-a fost
fără regrete
am să scutur papucii de tine de trei ori
tu vei face la fel
vom şterge ultimele picături de stele pe obrazul nopţii
şi va fi întuneric...

January 5, 2010

dincolo de timp

braţe inerte sculptate tacit în calcar
pe tâmpla dreaptă nervuri încrustate
sunt anii ce-mi măsoară tristeţea

când noaptea îşi deschide gura aspră de lut
retina îmi tresare spasmodic sub pleoapă
pe un fir de crepuscul mă pândeşte nesomnul
şi gândul

închisă în mine penitentă a unei  amintiri fără trup
sunt iubire dincolo de timp sunt femeia-stalagmită
când ochii tăi îmi picură iarnă în suflet
ştiu că sunt mai aproape de tine iubirea mea
şi sunt fericită

January 2, 2010

Schimb de cărţi la librăria 9 (Chişinău)

Schimb de cărţi la librăriile din Chişinău. Detalii despre proiect aflaţi aici:
Schimb de cărţi. Din raft.
Schimbul de cărţi. La 9