December 29, 2010

Gândeşte pozitiv

Am primit modelul de la o colegă de serviciu. Îl transmit şi eu mai departe.

Mostră de gândire pozitivă
Sunt recunoscător / recunoscătoare :
Soţiei / soţului care sforăie toată noaptea,
Pentru că doarme acasă cu mine şi nu
Cu altcineva !
....................................................................
Fiicei mele adolescente care se
plânge că trebuie să spele vasele,
Pentru că înseamnă că este acasă şi
nu pe străzi.
....................................................................
Impozitelor pe care le plătesc,
Pentru că înseamnă că sunt angajat.
....................................................................
Murdăriei de curăţat după o petrecere,
Pentru că înseamnă că am fost
înconjurat de prieteni.
....................................................................
Hainelor care sunt puţin cam strâmte,
Pentru că înseamnă că am destul de
mâncare.
...................................................................
Umbrei mele care mă însoţeşte la muncă,
Pentru că înseamnă că sunt afară la
lumina soarelui.
...................................................................
Podelei care trebuie ştearsă şi
ferestrelor care trebuiesc spălate,
Pentru că înseamnă că am o locuinţă.
...................................................................
Tuturor nemulţumirilor la adresa
guvernului pe care le aud,
Pentru că înseamnă că avem
libertatea cuvântului.
...................................................................
Locului de parcare pe care îl găsesc
tocmai la capătul parcării,
Pentru că înseamnă că pot să merg şi
că am fost binecuvântat cu un mijloc
de transport.
...................................................................
Zgomotului pe care trebuie să-l
suport de la vecini,
Pentru că înseamnă că pot auzi.
...................................................................
Grămezii de rufe de spălat şi călcat,
Pentru că înseamnă că am haine de
îmbrăcat.
...................................................................
Oboselii şi durerilor musculare la
sfârşitul unei zile,
Pentru că înseamnă că am fost
capabil să muncesc din greu.
...................................................................
Soneriei care mă trezeşte în zorii zilei,
Pentru că înseamnă că sunt viu.
...................................................................
ŞI , ÎN SFÂRŞIT, ... pentru e-mail-uri,
Deoarece înseamnă că am prieteni
care se gândesc la mine.
...................................................................
Sărbători fericite!
Încearcă să gândeşti pozitiv,
viaţa e frumoasă! :)

December 24, 2010

Crăciun Fericit!







Să aveţi parte de sărbători aromate şi delicioase, clipe dulci alături de cei dragi!

Căldură în suflet, lumină în priviri şi pace în căminele voastre!

Crăciun Fericit!

December 9, 2010

antiteză

De Crăciun toate drumurile duc spre casă. /Marjorie Holmes/

oraşul ca un pitic neînfricat
aruncă săgeţi de lumină
în gura nopţii
pasageri cu feţe ridate
îşi poartă gândul
din staţie în staţie
căpcăunul leagănă în sincope
burta desfăcută
riduri noi
gânduri vechi
cât de singur poţi să fii printre oameni
dincolo de geam
braţe intersectate
adăpostesc iarna
parlamentar cu privilegii certe
o voce răguşită
sparge liniştea salonului
nimic nou
trei crai de la răsărit
împart 30 de arginţi
cod galben
peste o ţară a nimănui

December 1, 2010

Călcâiul vulnerabil...

Orice comentariu din partea mea ar fi prea şters pe fonul versurilor de mai jos. Vă propun ceva picături pro-verticalitate:

Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care sa lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renunţările la vis.

/Radu Gyr/




November 21, 2010

iubeşte-mă mai mult ca niciodată

bolnavă sunt de toamnă
de zâmbetul apatic
care-mi strecoară în palmă
monedă veche a tăcerii
fluturi muribunzi
rătăcesc spre inima cerului
taina vieţii se ascunde

pe aripile lor
in tatuaje
dă-mi mâna
vino să priveşti
cum note de cristal
dansează valsul toamnei

bolnavă sunt de galben
de soarele culcat la picioarele pădurii
sub genunchii mei
sub privirile tale
iubeşte-mă
mai mult ca niciodată
de parcă ai fi şi tu
bolnav de toamnă
de ochii ploii
de ochii mei
sau de mine
totuna...

August 15, 2010

se savurează pe îndelete la o cafea

Dorm pe apucate, mănânc tot cam pe apucate în ultimul timp. O poezie buna însă, oricât de busy nu aş fi, trebuie mestecată literă cu literă. Altfel simt că îmi rămâne sufletul flămând.

Iubeşte-ma azi

Îmbrăţişează-mă azi,
Câtă vreme eu mai sunt eu
Şi mai poţi frământa între degete o bucată de carne.
Mâine prin venele mele va curge fumul ţigărilor.
Mâine nu voi mai scrie poezii
Şi tu vei uita –
Vei trece nepăsător pe lângă mumia de cofeină
Şi vei încerca poate să-ţi aminteşti,
Să scapi de sentimentul acela enervant de deja-vu,
De gândul că parcă…da, parcă ai mai vazut-o undeva,
Parcă mirosul acesta de iasomie nu-ţi este străin,
După cum nici vocea nu-ţi este străină.
Îmbrăţişează-mă azi,
Câtă vreme îţi tulbură nopţile
Un trup şi o inimă.
Mâine vei înţelege şi tu
Miracolul primăverii –
Vântul alungă nebunia albă din bolta copacilor,
Vântul răsfiră ştrengar cosiţele înflorite şi râde,
Cum şi tu râdeai uneori,
Răscolind printre pagini şi vise.
Mâine vei înţelege că nu se poate
Să mă ascund aici pentru totdeauna.
Iubeşte-mă cât sunt încă aici,
Cât sunt încă aproape,
Ia-mi gustul de fugă de pe sâni, de pe buze,
Închide-mi pantofii cu lacătul, numai de dragul de a mă vedea fugind
În picioarele goale,
Sărută copilul, femeia…
Sărută ce vrei, dar repede…foarte repede…
Înainte ca timpul să spulbere şi puţina fericire ce ne e dată,

Înainte să mă trezesc şi să văd
Că şi prin venele tale
Curge
Fumul ţigărilor,
Tu însuţi străin, tu însuţi murind din nevoia de linişte…

Autor: Alina Dora Toma
(http://www.citatepedia.ro/index.php?id=14577)

June 26, 2010

de-ale ploii

Boc-boc-boc!
Boc-boc-boc!
Ploaia în umbrelă bate:
"Pot să intru?"
"Nu se poate!"

Boc-boc-boc!
Ploaia în asfalturi bate:
"Pot să intru?"
"Nu se poate!"

Boc-boc-boc!
Ploaia în tărână bate:
"Pot să intru?"
"Da! Se poate!"

Ploaia
Vine ploaia peste lunci
Cu picioare-albastre, lungi!
Pic-pic-pic, pic-pic-pic,
Grâul creste mare-n spic!
Iată, ca pe târâieci,
Prind în palme stropii reci.
Ploaie, tu de unde ştii
Să creşti pâine în câmpii?!


Curcubeul
S-a dus ploaia, hopa-hop,
Peste dealuri şi hârtop!
Iepuraşu-i bucuros:
Nu mai tună fioros!

Râde cerul albăstrui,
Curcubeul - gura lui!
Peste toate satele
E senin ca laptele!


Poezii de Gr. Vieru

June 5, 2010

aiureli de vară

Curcubeul nu-şi aprinde culorile decât pe fonul câmpului de nori...

May 30, 2010

de gustibus non est disputandum

Am urmărit cu plăcere pe concurenţii din Danemarca, Belgia, Serbia, Grecia şi România. Dar cel mai mult mi-au uns sufletul cei din Spania, pentru care mi-am şi dat votul. Am ştiut imediat după semifinale că vom avea parte de o luptă acerbă. Pentru ai noştri nu mi-am făcut griji aproape deloc, au dat tot ce au putut (iaca aşa le trebuie moldovenilor, dacă nu au votat pentru Turcu :)). Teamă mi-a fost doar să nu-i văd ajunşi ultimii în clasament. Consider că a fost de fapt cel mai tare show Eurovision din cele urmarite pâna acum.

May 20, 2010

alerg cu sufletul desculţă

pleoapa zorilor stropită cu sânge
se deschide scoică aruncată la mal
zvâcnetul ei prevesteşte agonia
din care se scurge lumina

stropul de rouă pe fruntea ierbii
cloceşte secundele înainte de ploaie
ecoul lor aleargă la trap
frământând curcubeul

salcâmul îmbătrânit de nesomn
îşi plimbă degetele albe prin părul dimineţii
răcoarea creşte ghem
din inima neagră a nopţii

Dumnezeu s-a născut
îngerii lumii încă visează


May 18, 2010

dincolo de moarte...


   "Regretul ... nu e o salvare. Te ajută să-ţi conştientizezi greşeala, dar nu te împiedică s-o repeţi."
   "Când te afli prea mult pe o corabie care pluteşte spre necunoscut... instinctele ţi se tocesc şi nici nu prinzi de veste când ele se erodează. Marea dezamăgire vine în ziua când observi că vasul pe care l-ai crezut inexpugnabil se scufundă. Atunci vezi că foarte puţini dintre prietenii care te însoţesc sunt la curent cu faptul că nu ştii să înoţi, dar şi mai puţini sunt cei cărora le pasă de asta."
   "Misterul pune la îndoială nu raţiunea, ci limitele ei... Ne place să credem că le ştim pe toate. Dar viaţa ne plasează uneori în centrul unor evenimente incredibile, pe care raţiunea nu le poate explica, şi atunci, ca să nu fim ridicoli, ne prefacem că analiza lor e sub nivelul demnităţii noastre sau, în genere, că ele nu există, de parcă realitatea s-ar compune doar din fenomenele pe care suntem în stare să le înţelegem."
   "Nu-L supăra pe Dumnezeu. Lumea este imperfectă. Contează, însă, nu cum o găseşti când vii, ci cum o laşi când pleci."
   "Nu-l vei întâlni niciodată pe Dumnezeu atâta timp, cât aştepţi din partea lui o dovadă că El există. Credinţa este realitatea pe care trebuie s-o accepţi fără dovezi."
   "Imposibilul este nu o realitate care nu există, ci o limită pe care mintea noastră nu cutează s-o depăşească. Este viitorul pe care ne temem să-l percepem ca prezent."
   "Vii din trecut cu o mulţime de cioburi ale relaţiilor pe care le-ai pierdut. Nu poţi scăpa de ele peste noapte. Le duci cu tine mai departe, iar ele te rănesc, te afectează şi, dacă nu eşti atent, te fac dependent de cicatricele pe care vrei să le ascunzi de ochii lumii... E mai bine să taci şi să nu scoţi la iveală rănile care te dor."
   "Credinţa nu se impune cu forţa, dar forţa credinţei e atât de mare, încât până şi nihiliştii ajung să se intrebe într-o bună zi dacă nu cumva au greşit amarnic când au ales să trăiască fără Dumnezeu."
   "...dragostea e strigătul de luptă pe care e mai bine să nu-l auzi dacă nu eşti în stare să-l transformi în fericire."
   "Dacă dincolo de moarte nu există Dragoste, la ce bun veşnicia?"

Fragmente extrase din romanul "cel rătăcit" de Aurelian Silvestru

p.s. Aici gasiţi o recenzie a cărţii. Lectură plăcută!

May 8, 2010

pustiu de stele

stelele cad pe umerii tăi
fluturi de lumină te curg ca pe o toamnă târzie
în versuri te scriu tablou taciturn
pe inima mea desculţă semi-nebună

între noi plouă surd
în zadar bat cu pumnii în perdeaua de ploaie
noaptea întorc visele pe dos
scutur din ele tot câmpul de nori
poate te găsesc într-o picătură de stea
şi-mi adap cu ea setea de lumină...

April 24, 2010

zbor pierdut...

vântul seamănă cenuşă pe cărările din sat
soarele şi-a îngropat pistruii-n iarbă
păpădii amare lacrimi de copil
scrânciobul din curte scârţîie pustiu

din cer curg râuri râuri secundele-nnălbite
de parcă îngerii s-au lepădat de aripi protestând
cireşul de la poartă-şi înnăbuşă oftatul
ca un bătrân sclerotic plutind în amintiri

speranţe gârbovite se usucă-n glastre
în ambrase strangulate vise de orfan
rugaciuni de seară în tăcere surdă
ploaia-cerşetoare bate-ncet la geam...

ne iartă vitreg destinul ai milă şi grijă de noi
întoarce-te Doamne acasă şi adu părinţii-napoi...

April 1, 2010

Paste Fericit!

Fie ca Sfintele Sărbători să vă aducă pace şi căldură în suflet!
Lumina Învierii să vă umple de bogaţie spirituală şi să vă aducă
mai aproape de gândurile celor dragi! Paşte Fericit!

March 26, 2010

insomnie

aşteptarea
ţese pânză cenuşie peste plămânii de humă
păianjen astenic
gândul
paşte în câmp deschis firele de lună
cal sălbatec
moartea
mă priveşte cu ochi de ciclop dinspre apus
cumpănă de noapte
tăcerea nu se împarte decât la unu...


March 25, 2010

rame pt copii

Să nu credeţi că mi-am părăsit blogul. Sunt plecată cu toată mintea în... photoshop (PS). Cred ca degrabă nu revin. Imaginaţia mea nu şi-a luat nici o pauză, doar s-a reprofilat temporar. PS-ul crează dependenţă până la nopţi albe, cu nasul lipit de monitor şi cearcăne pe sub ochi spre dimineaţă. Pregătesc primul album pentru cel mic, de când îl tot gătesc... Sunt primele mele lucrări. Să nu le criticaţi prea dur. Şi aici e nevoie de inspiraţie.  :)









March 13, 2010

ipoteze temporale

azi ploaie sunt şi ghemuri de furtună
miasma primăverii false
ce macină-ntre dinţi petale de lalele istovite
ce proastă e cafeaua de cenuşă

dincolo de geam din cearcăne-avortează zorii
mult mai senili decât răscrucile de noapte
mă-ncercă iar emoţii viscerale
cerul pare un cerdac cu ţeasta spartă

tăcere impasibilă difuze întelesuri
şi picuri de lumină cerşind priviri rebele
anemice refrenuri ce-mi fură libertatea
azi ploaie sunt şi vis de acuarela...



March 1, 2010

mimoza de la Oly

E mărţişorul virtual primit de la Oly (îţi mulţumesc din suflet, draga mea!). Soare, lumină, căldură... Vreau să-l împart cu voi. Sa aveţi o primăvară de excepţie!

Pavel Turcu sau timpul pentru o schimbare

Sincer, am votat pentru Pavel Turcu la semifinală ieri seara, deşi iniţial am trecut printr-o serie de atitudini. Crezusei că e o glumă, gen parodie, la prima audiere. Apoi când am realizat că nu e nici un fel de glumă aici, am simţit un fel de şoc cum mă loveşte în moalele capului. Apoi din curiozitate am început a căuta pe net mai multă informaţie despre autor. Apoi am ajuns la o stare meditativ-analitică.

De ce Pavel Turcu?

Am votat pentru lecţia pe care ne-a dat-o un om simplu, binevoitor, cu o soţie blajină şi doi copii minunaţi. Am votat pentru cel care a îndrăznit sa viseze, a incercat să-şi transforme visul în realitate. Fără boarfe fiţoase, make-uperi, stilişti, image-makeri. Fără mămica şi tăticu, fără mii de euro cheltuiţi pentru a face PR unei piese. Am votat pentru o schimbare de mentalitate în ţara asta a noastră, care are grija neaparat să-ţi închidă obloanele la geam dacă (doamne fereşte!) ai tupeul să pretinzi la o bucată de soare, nefiind sămânţă de VIP, fără diplome muzicale în buzunar. Nu pun în discuţie valoarea piesei, nici alte chestii legate de muzică aici, la fel cum nu vreau să discut despre cel puţin alte 5 piese din semifinală, mult mai prost interpretate. Şi nici despre faptul că Verka Serdiuchka a ajuns pe locul doi la finala Eurovision în nu ştiu care an... Fenomenul Turcu este de fapt un indiciu despre gradul de revoltă al populaţiei. Un fenomen ce-mi aminteşte de 7 aprilie. Poporul vrea o schimbare! Vrem sa ni se auda vocile, sa ni se ofere libertatea de a alege, vrem drepturi şi şanse egale! Să ni se ofere o gură de aer proaspăt, un respiro, măcar atât!

February 26, 2010

elefantul roz

E mai mult decât un membru de familie. Nu e o jucarie, nici un personaj din poveste. E un animăluţ care a apărut in viaţa noastră într-o zi ploioasă de noiembrie. O zi de weekend, când vântul rece ne-a obligat să ne ascundem în casă. Plictisit de aceleaşi mutriţe de pluş, vechile jucării împraştiate pe jos, cutiile răsturnate, ghiveciurile cu flori - la fel, năzdrăvanul nostru a prins a ne exploata pe noi în calitate de actori-păpuşari. Aşa se făcea ca tocmai pe atunci în odaie se instalase comod un telefon-jucărie cu un receptor de culoare roză. Ce-i veni lui tati de inventă o discuţie telefonică cu elefantul...roz, nu stie nici el, cert e că de atunci acest moment a devenit un fel de ritual.
Elefantul trăieşte într-o pădure deasă, unde cresc banane cu sacul şi maimuţele sunt cele mai bune  prietene cu el. Se adună de sărbători şi născocesc câte un barbecue vesel şi aromat. Deşi nu vorbeşte nici o boabă, piciul meu e ca alarma: la aceeaşi oră îmi înmânează solemn telefonul-minune şi insistă să-mi conectez aparatul grăitor la priză. Credeam ca imaginaţia mea e suficient de bogată, cel puţin coordonatele limitelor sale nu se află atât de aproape încât să dau uşor de ele. Mă înşelasem. Acum ştiu că copilul meu mă întrece la capitolul ăsta.
Elefantul roz papă banane, portocale, mere, nuci... şi terci. Face lăptic pentru bebeluş. Uitasei să vă spun că bebe-ul elefant s-a născut din necesitate, cam în ajun de revelion. Trebuia să-l despărţim pe flăcăul nostru de suzetă. Trucul n-a avut nici un efect, dar elefănţelul s-a născut deja şi n-ai ce face decât să întrebi de sănătatea lui când se iveşte ocazia.
Fii bună, mami, şi mă întreţine cu  discuţii telefonice! Simt că am epuizat  toate resursele imaginative şi când mă trezesc din nou cu receptorul roz în mână, ştiu că mă aşteaptă cel mai important test la care mă supune puiul meu: testul de credibilitate...

February 20, 2010

cu oglinda în pumni

fericirea
iluzie ce poartă primăvara prinsă în păr
are ochi de ploaie neastâmpărată
jucând şotron cu genunchii zgâriaţi
sălbateca inocenţă
se ascunde în cioburile de liliac înflorit
dacă le adun în palme
te văd venind spre mine zâmbind conspirativ
pâine caldă de la iepuri şi salam dietetic
zgomotul mirosului se suprapune bocancilor grei
înghiţând cărarea strabică...

episoadele se înghesuie sub aripile minţii
ca puii abia ieşiţi din coaja calcaroasă
o amorţeală ciudată îmi zgârâie retina
privesc spre cerul încercănat de visele deşelate
paşii tăi se aud tot mai slab
până dispar după poarta verde
timpul pe acolo nu a mai trecut demult
nu ştiu dacă găsesc în mine puterea să te iert vreodată
pentru plecarea atât de grăbită
m-am rătăcit în căutările mele
tată...


February 18, 2010

picături de şi pentru suflet

Va fi o rubrica nouă pe blog, un soi de odaie virtuală pentru lectură suplimentară. Când găsesc ceva frumos de citit, nu pot să păstrez acest ceva doar pentru mine. Vreau să-l împart cu toată lumea. Uneori pot fi rânduri scrise de cineva care semnează modest, dar investeste mult suflet în cele asternute pe hârtie. Este un poem care m-a făcut să cad pe gânduri pentru câteva ceasuri bune. Rânduri superbe! Ţesute cu fir rece. Personal, am simţit cum frigul mă ia de spate.
Vreau să-l  citiţi şi voi.

Iluzii…


Într-o dimineaţă de sticlă,
de puteai să vezi prin ea
ziua de ieri,
a venit la mine un înger
să-mi ghicească în cafea,
să-mi ghicească în cărţi de tarot;
mi-a zis:
-Nu fi trist..te vei renaşte,
te vei renaşte când castanii vor înflori,
atunci să rupi din castanul din faţa porţii
o crenguţă
şi să o păstrezi etern...nou destin.
În acea dimineaţă,am aflat că...
există şi îngeri mincinoşi,
pe stradă mea...
un om tăiase demult
castanii.


Într-o noapte de humă,
de puteai să îngropi în ea
toate visele şi să dezgropi
inceritudinile,
a venit la mine un demon
şi mi-a zis râzând:
-Sădeşte un castan în faţă porţii
şi apoi aşteaptă să crească,
aşteaptă,
aşteaptă...


Şi acum aştept
simţind zi de zi râsul lui
că o palmă peste speranţă,
înger mincinos sau demon
îmi e tot una..
Aştept ca Dumnezeu să plouă
pe stradă mea,
la castanul meu...
dar iarnă asta ticăloasă
stă nemişcată
peste cele patru anotimpuri
îngheţîndu-mi inima
şi castanii neînfloriţi...
îngheţîndu-mi aşteptarea.


/autor: Unactorgrăbit/
(http://www.poezii.md/poezie/9387/iluzii/)

February 14, 2010

somnifer de primăvară

coboară luna-n ceaţa deasă
şi ploia-şi scrie noi hotare
măsoară-n paşi marunţi oraşul
pe strazi narcişi de felinare

veioza arde-n ochi de somn
plimbându-şi limba peste noapte
se-ntinde umbra pe cearşaf
tăcerea moţaie-n tic-tac-uri

din stelele ce-au mai rămas
crestez in palme vrăji nocturne
şi legănându-mă pe-o geană
netimpul trece-n altă lume...

February 10, 2010

criză la pachet

în odaia mea
gerul se spânzură în fiecare dimineaţă
între acele de ceasornic
o piesă remix
îmi violează timpanele
25/24
refrenul aceleiaşi siberii de ghiaţă
sunt avortul unui duel politic
sau e arest la domiciliu
risc să fac o criză acută de hiper-inhalare
cu teorii utopice
mi-e silă de prostia
ce se vinde cu kilogramul de la tribună
şi de zilele în care abia mai respir
trădătorii se clonează cu viteza bârfelor
adevărul se consumă cu paiul
între rândurile difuzate la buletinul de ştiri

daţi-mi nişte picături de optimism
promit să le administrez regulat
de 3 ori pe zi
până la finalul campaniei electorale

P.S. Versurile datează din ianuarie 2008.
Dacă înlocuiesc "campaniei electorale" cu "interimatului",
nu cred ca risc a-i schimba prea mult conţinutul...



February 5, 2010

fais-moi un bon cafe

aş culege numele tău dacă-aş putea
din picăturile de stele ce adapă setea de lumină
când cerul decojeşte lent apusul ca o portocală

dacă-aş putea candela neuitării aş aprinde
din nervul frunzelor ce azi mai cheamă glasul ploii
când toamnele ce-atât ma dor sunt orele ce-n pumn le ţii

aş ingheţa în mine florile de tei dacă-aş putea
şi gândul ce-mi poartă de-o iarnă hainele triste
tâmplele-mi ard ca un rug mi-aş lua rămas bun la o cafea
dacă-aş putea
dacă aş fi
dacă-ai mai fi
dacă-ai putea...

February 2, 2010

nocturnă

e noapte
ploaia dansează cadenţat
stele se iubesc în pustiul de ape
trece strada pe-alături ma priveşte mirată
străina îmi sunt când nu eşti aproape

paşii îngână un refren supărat
gândul liniştea ploii ascultă
mă văd o mare în ochii tăi de bărbat
o lacrimă sunt fără ei
şi pierdută...


February 1, 2010

Animale sălbatice

Elefantul
Nalt e, greu îşi mişcă pasul,
Trompa lungă-i este nasul.
Elefant aşa mai rar -
E dresat a fi portar.

Hipopotamul
Stau în apă pân' la barbă
Viaţa toată. Când li-i foame,
Ies pe mal hipopotamii
Căci grozav le place iarba.


Zebra
Blana-i toată-n linii lungi,
E ca un harbuz în dungi.
Ca un cal e şi-i drăguţă,
Dar nu ştie de căruţă.


Leul
Pe meleaguri tropicale
Leul, printre animale,
Este cum ar fi un rege.
Toţi se tem de el, e lege!






Cămila
Îmi spuse odată bunicul şi ştiu:
Cămila-i un fel de "taxi" în pustiu.
Ea nu oboseşte de marţi până luni,
Înfulecă spinii şi zice că-s buni.

/Titus Ştirbu/

January 27, 2010

Scrisoare de dragoste


   Dragul meu,
   Azi dimineaţă, când ai deschis ochii, eram lângă tine. Priveam razele fragede de soare tânăr care-ţi ştergeau obrajii de urmele unui somn agitat. Am sperat că mă saluţi. Nu m-ai zărit. Mi-am zis că nu te-ai trezit încă prea bine sau poate eu grăbeam lucrurile şi am decis să mai aştept cuminte.
   Când ai deschis uşa grăbit ca să pleci la serviciu, ţi-am sărutat fruntea în răcoarea dimineţii, ţi-am adunat în palme parfumul dulce de flori, ţi-am fluierat un refren de dragoste printre cântul păsărilor. Ai grăbit pasul şi ai trecut pe lângă mine de parca aş fi fost o umbră.
   Mereu gaseşti timp să schimbi doua vorbe cu cei care-ţi ies în cale. Cât mi-aş fi dorit să-mi vorbeşti şi mie. Să-mi spui că eşti bine. Mi-ar fi fost de ajuns un zâmbet cald sau poate un semn că nu m-ai uitat. Ai trecut din nou pe alături rece şi distant.
   După masă căldura zilei a devenit şi mai accentuată. Am venit atunci la tine cu paşi taciturni de ploaie senina şi ţi-am stralucit în fiecare strop ca în oglinda apelor de râu. Am strigat din ceruri cu glas de tunet doar ma vei auzi cumva. Apoi am împletit un curcubeu proaspăt pe covorul cerului şi mi-am zis: "Cu siguranţă mă va vedea". Zadarnic. Nu m-ai văzut, nici auzit.
   Când obosit de rutină ai căzut pe gânduri, ţi-am desenat pe cer un soare ca o portocală şi am vrăjit în jur apusul. Gândeam ca vei privi spre mine. Te-am căutat în ochiul picăturilor de stele care se aprindeau ca luminiţele în pomul de Crăciun, dar am rămas pierdută în nonşalanţa firii tale.
   Ai plecat capul pe pernă şi chemai somnul să vină. Te-am acoperit cu firele de lună şi ţi-am trimis gânduri bune ca să ai o noapte liniştită. Vroiam să-ţi dau de ştire că eu nu te pot uita. În tăcere am stat veghind semi-întunericul. Speram că măcar acum ai să-ţi aminteşti de mine. Dar te-a furat grăbit somnul...
   Mâine am să fiu din nou acolo unde am fost mereu. Alături de tine. Poate mâine...

A ta veşnică prietenă, Fericirea

* Am primit textul demult prin e-mail. Am decis să-l redactez, să vi-l prezint spre lectură şi meditaţii.

January 21, 2010

actul trei

ninge albastru ninge frenetic
şi cerul parcă a coborât mai aproape
să-l sprijini pe umeri de-ncearcă să cadă
ce iute aleargă ce iute aleargă felinarele-n noapte

e delirul de a fi când demult nu mai eşti
când umbrele-n culise cer actul învierii
o replică uitată ridică-n pumni cenuşa
în aer ca o sabie a îngheţat tăcerea

ninge sălbatec ninge coleric
furtuna mă-ngroape in tempo allegro
nu-mi pasă că mi-i strâmt decorul mortuar
nu-mi pasă nu-mi pasă de-i pustie scena...


January 14, 2010

aici şi acum

urăsc dreptul la viaţă fără existenţă
şi zâmbetul tău de soare abia născut
nu mai vreau să consum
din cuvinte sterilizate
şi puse la păstrare
în borcanul cu principii tolerante
nici să-mi mai beau creierii la micul dejun
pe post de cafee au lait
să scuip ideile printre dinţi
şi să nu-mi pese de apartenenţa politică
teritorială economică sau orice altă clasificare
la ce bun să-mi cântăresc masa de emoţii
când pot să mă constrâng din duminică în duminică
la un test anti-afectivitate
şi să declar procedura drept suport imunogen

suntem singuri printre noi
aici şi acum
infirmi ai timpului de ieri şi de mâine
cât a mai rămas din iarnă mă întrebi
un sfert de gând cât un bob de lumină
vezi să nu-l striveşti sub greutatea paşilor tăi...


January 10, 2010

j'ai besoin de toi, mon ami

mi-e dor de tine
seară de seară apun ca o rană deschisă în câmp
muşc din tot ce e verde până la sevă
mă acopăr cu pleoapa de humă cochilie de melc
dimineţile răsar mereu în altă parte decât în palmele tale

resentimentele poveri fără rost
războaiele pe care le purtăm cu noi înşine
e vina plictisului
creşte un sfert de zid între noi
cuvinte nerostite concepute din materii paralele
şi totuşi mai suntem

dacă as fi ploaie aş urca pe umerii tăi ca altă dată
să-ţi scobesc în retină ultima frunză de toamnă

am să te trag de păr când îngerii dorm adânc
lilliecii amputaţi vor devora cu aripi noi episoade alb-negru
vom urca spre iarnă mult prea grăbiţi
până vom da cu capul de nori
şi vom fi noi cerul
vom deschide fereastra spre lume
şi vom ninge un viitor ce n-a fost
fără regrete
am să scutur papucii de tine de trei ori
tu vei face la fel
vom şterge ultimele picături de stele pe obrazul nopţii
şi va fi întuneric...

January 5, 2010

dincolo de timp

braţe inerte sculptate tacit în calcar
pe tâmpla dreaptă nervuri încrustate
sunt anii ce-mi măsoară tristeţea

când noaptea îşi deschide gura aspră de lut
retina îmi tresare spasmodic sub pleoapă
pe un fir de crepuscul mă pândeşte nesomnul
şi gândul

închisă în mine penitentă a unei  amintiri fără trup
sunt iubire dincolo de timp sunt femeia-stalagmită
când ochii tăi îmi picură iarnă în suflet
ştiu că sunt mai aproape de tine iubirea mea
şi sunt fericită

January 2, 2010

Schimb de cărţi la librăria 9 (Chişinău)

Schimb de cărţi la librăriile din Chişinău. Detalii despre proiect aflaţi aici:
Schimb de cărţi. Din raft.
Schimbul de cărţi. La 9