December 18, 2009

tablou fără sunet

e miez de iarnă corbii
se scaldă în uitare
din case gârbovite
se-nalţă fumegând
o rugă îndurare

ciclopii râd în barbă
şi-şi scutură mătreaţa
bătrână de pe cap
morminte profanate
par străzile din sat

vreau sa mai stai
tu vrei sa pleci
eu tremur ca o coardă de vioară
şi ninge greu şi ninge surd
iubirea ta în astă seară


4 comments:

  1. Versuri care te ating de inimă... cândva scriam şi eu astfel de versuri, eram îndurerată tare, şi nevoie de destăinuire, care era în versuri. acum situaţia sa normalizat şi nu prea vor să meargă versurile, însă cine ştie, poate vine inspiraţia, mai ales atunci când te aştepţi cel mai puţin :)

    ReplyDelete
  2. @Niutka

    Tu scutur-o de plete din cand in cand. :)

    ReplyDelete
  3. @rupe nu stiu ce...
    Mantam, matali, de trecere!

    ReplyDelete