October 1, 2009

La distanţa unui vis...



am visat
că eram o umbră
în oraşul violet
injectând somnifere pe la geamuri
apatic...
Unul din ele era întredeschis. Stăteai mândră ca o fecioară în mijlocul odăii, cu spatele întors la geam. Ce frumoasă erai, mon amour! Ca atunci în .... Ba nu, mult mai frumoasă! Cu umerii sidefaţi şi lunecând în întunericul obtuz, mâinile lungi şi subţiri îmbrăţişând halucinant o ultimă frântură obosită din amurgul de ceaţă opacă. În pletele-ţi roşietice şi dese mai jucau câteva raze de soare fad, culese într-o zi de octombrie întârziat. Un cercel de rugină prins de lobul urechii stângi, câtă senzualitate, mon dieux! Aşa te aveam păstrată în memorie, când făceai plimbări solo, respectând cu stricteţe destinaţia tour-retour: grădina mea, strada pustie, parcul veşnic trist, cu buzele ameţite de săruturi grăbite. Parcul, strada, grădina mea. Ai rămas aceeaşi: dulce, juvenilă, cu picioarele desculţă şi haina udă, mulată pe silueta-ţi divina. Ce scumpă erai în vis, zeiţa mea! Ce mult te aşteptasem...

”create

8 comments:

  1. cînd eram în liceu scriam poezii..şi straniu le scriam pe toate de parcă aş fi fost băiat (mă refer la acordul adjectivelor...e.g. ''şi supărat privind la stele'')...nu-mi puteam explica de ce o fac, căci nu o făceam de dragul ritmului..în fine, asta am descoperit şi în fragmentul respectiv..e un pic straniu, dă o senzaţie de disconfort de la început..pînă conştientizezi că autorul poate lua straiele oricărui personaj, mascîndu-se...închistînd adevărata semnificaţie a acestei frumoase descrieri.

    O descriere ce îmbracă eroină, îi pune cercei de rugină, şi-i mişcă silueta pe aceeaşi destinaţie..ador descrieri care nu necesită nici fotografii (apropo, găsesc că imaginea ataşată nu încoronează textul).

    va mai urma? Parcă aş vrea să ma continue..să se mai lumineze un pic misterul ăsta..:)

    ReplyDelete
  2. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  3. Pardon, pentru dezordine in comentarii, am incercat sa le comasez..ca'p acuşi mai fac o postare aici:)

    Apendice la primul comentariu:

    să nu fiu înţeleasă greşit..imaginea (desenul) e frumos, trecerea de la căraruie la decolteu - foarte fină, abia acum am observat-o, merită respectul cuvenit...dar eu am văzut o altă imagine citind poezia..,şi era superbă.

    ReplyDelete
  4. Bu-un, Irinus, comentariul tau m-a facut sa zambesc. Sunt senzatiile tale post-lecturale, astept si alte opinii. :)

    ReplyDelete
  5. arşiţă, mare arşiţă aici pe blog..cînd ne mai bucuraţi cu vreo bură de cuvinte?

    :)

    ReplyDelete
  6. a-a-a, mi-am luat si eu liber putin, m-a apucat un dor de chiuleala de zile mari... :)

    ReplyDelete
  7. :D au femeile un ceva yn a scrie. Femeile talentate, ca si star77. Atyta senzualitate yn tot ce ne propuneti spre citire... Au femeile un fel de nerv de rezerva care le ajuta sa/si traiasca si sa/si nasca expresiile yntr/un mod extrem de fin... Un puternic poem in proza. Mi/ar placea sa va "gust" si ca regizor de film, pt ca ceea ce creati e imaginabil, yn cel mai liric mod posibil. Oh, mon diuex!:)

    ReplyDelete
  8. @Cavalerul Verde

    Flatata. Prea ma alinti cu laude, exista pericolul de a deveni dependenta de comentariile tale. Ref la nerv, aici ai dreptate. Ca regizor de film? Cu cinematografia noastra, moare talentul inaintea productiei. :)

    ReplyDelete