September 18, 2009

Septembrie

sunt dimineţi când te trezeşti o draperie indigo
şi episoadele din viaţa ta
se ghemuiesc în coji de portocale

sunt dimineţi când tăcerea de plumb
te apasă greu peste ambrasele scurte
şi simţi cum plămânii adună furtuna înainte de ploaie

sunt dimineţi când timpul te vinde ambalat
la pachet de pop-corn
şi parcă te strânge în talie borcanul cu astre

degeaba ţii orele prinse în pumni
degeaba cauţi în oglindă copilul din tine
anii nu te mai ascultă
nici cuvintele
iar cerul fumează amorţit trabucuri de toamnă


10 comments:

  1. Mă gîndesc ce a apărut mai întîi: poezia sau tabloul căci ele sunt atît de ...sincronizate, se vorbesc reciproc. Cum nu ar fi, desenul e o oglindă a poeziei şi o reflectă fără distorsionări.

    Sărmanul septembrie, e stereotipizat întotdeauna fiind unul trist, fumuriu, ploios...m-a supărat el pe mine zilele trecute cu ploile lui, dar azi e atît de darnic în sirop de soare, că nu pot scrie nimic de rău cînd peste degete curge lumina asta caldă...

    dar ce am "văzut" eu a fost nu atît septemrbrie sau toamna, per se, protagonistă..ci o toamnă a vieţii cînd ţi-e frică de timp, cînd ţi-e frică să te metamorfizezi.."parcă te strânge în talie borcanul cu astre"...extraordinare comparaţii. şi " şi simţi cum plămânii adună furtuna înainte de ploaie"..nu ştiu dacă se poate de spus mai frumos, mai eufemistic..

    eu nu ştiu dacă am interpretat-o corect, eu simt că da, pentru că cred " ochilor" mei, şi dacă e acesta mesajul...atunci cred că aţi scris-o într-o " dimineaţă" mai somnoroasă..în care nu aţi observat că astrele sunt tot mai multe, cu bobocei, şi tot mai frumos mirositoare...încît acoperă şi talia borcanului care după mine e vază demult..tot ce rămîne e să daţi draperiile la o parte, să le rupeţi de tot dacă e nevoie, să deschideţi geamurile larg şi urcîndu-vă cu tălpişe goale pe pervaz să strigaţi: " Septembrie, eşti cel mai frumos septembrie!"

    Doamne, mamă, sper că nu v-am plictisit de moarte sau nu v-am amuzat prea tare, dar sigur v-am luat o grămadă de timp..cu fanteziile mele.

    O dimineaţă frumoasă!

    ReplyDelete
  2. Eu am si uitat ca sunt la mine pe blog. Vroiam deja sa-ti las un comentariu la text. Scrii atat de frumos, Irinus! :)

    ReplyDelete
  3. azi îmi dau seama de ce septembrie e elogiat şi hulit în acelaşi timp, el-aducătorul de daruri cînd eram mici, şi furătorul de ani cînd suntem mari..(pe mine mă fură martie de fapt)Dar pentru Dvs. el e ca un naş, care pe an ce trece e martorul unei abolviri, cununii, cumătrii, poezii..fie ca acest naş să fie unul darnic în fericiri de suflet, fericiri care încălzesc prin căldura unui cămin împlinit şi mîngîie viaţa asta scurtă..şi las' să fie scurtă (vreo 100 de ani), dar plină..de culori, emoţii, trăiri şi îngeri!

    La Mulţi Ani!

    ReplyDelete
  4. ... si eu tot din cauza lui Septembrie am lipsit de La Cafeaua. Sambata a fost un Septembrie... cum sa-ti spun ,,,mucos", da, chiar asta e cuvantul. Mucos, cu capul cat o cladire din centreul New York-ului, dar dupa doua aspirine, totul a revenit la normal. Duminica insa Septembrie a Irinei a venit si la mine (si ii multumesc ca a facut 3500 de km)L'am vazut cand am dat draperiile la o parte(... am vrut sa le rup cu totul dar abea le-am cumparat si inca plange cartea bancara dupa ce le-am platit)era frumos-frumos, avea chipul sotului meu care dormea ca un bebe alaturi de mine, fara nici o grija pentru ca era ziua lui de odihna. Avea mirosul copilasilor mei care inca dormeau si ei, gandindu-se probabil ca chiar daca am plange , la cat de "infundata " era ieri mamica, nici nu ne-ar auzi. Si mai avea gust de cafea, cafeaua mea de dimineata- cu un zahar si "un nuage de lait" va rog.
    uuuuu la-laaa; gata!!! ca am prinde Octombrie daca mai scriu mult;
    A da, era sa uit poezia - un pic trista, un pic mucoasa, un pic ca duminica mea, un pic ca tine, un pic ca viata noastra la toti. Frumoasa.

    ReplyDelete
  5. >Irinus,
    merci mult. Caldute randuri. :)

    >OlyFrance
    "cu capul cat o cladire din centreul New York-ului" - originala comparatia. Bine ca ti-ai revenit. :)

    ReplyDelete
  6. Frumoasă poezia, felicitări! Cel mai frumos anotimp, pentru mine, este toamna. Nici frig, nici cald, nici tristeţe..nici bucurie.

    ReplyDelete
  7. @GMX

    Bun venit! Merci. "Nici frig, nici cald, nici tristeţe..nici bucurie." - e probabil ultimul vers din pozie, amortire...

    ReplyDelete
  8. Buna ziua,

    Numele meu este Liviu Voica si sunt interesat de o colaborare cu blogul dumneavoatra. Concret ma intereseaza daca se poate sa imi adaugati un link la sectiunea Blogroll pentru blogul meu
    https://liviuvoica.wordpress.com, urmand ca si eu sa pun pe blogul meu un link catre blogul dvs.
    Astept raspunsul dumneavostra!

    Liviu Voica

    ReplyDelete