September 26, 2009

J'ai mal a la gorje...

Sunt rele, totuşi, dimineţile acestea de toamnă. Rele pentru ca sunt reci. Frigurile mă trezesc din somn cu dureri regulate în gât. Anii precedenţi, chestia se repetă toamnă de toamnă, goleam conţinutul modest din buzunarul familiei pe spray-uri de tot soiul, drajeuri cu mentă, lamâie sau miere de albine şi-l vărsam direct în casieria de la Farmacia Familiei. Numai ale familiei nu sunt farmaciile în ziua de astăzi, dupa categorie preţuri. De data aceasta am descoperit un remediu eficient şi accesibil în orice gospodărie:
La 250 ml apă fiartă şi caldă se adaugă 1 linguriţă rasă de sare şi 4-5 picături de iod (soluţie alcoolică de 5%). Conţinutul se amestecă bine până se dizolvă totul. Se clateşte gâtul. Procedura se repetă de 3 ori pe zi, cel puţin. După, nu se manâncă, nu se bea nimic timp de 30 min.

Sănătate!

September 23, 2009

Autoportret

îmi iubesc viaţa
şi soarele demodat
şi zecile de ochi
imitând perechi fericirea
pe sub geamuri
am bugetul redus de timp
trag pe nări mirosul de iarbă nouă
ca un maidanez flămând
după resturile vomitate zgârcit
în stradă
aştept cucul să-mi ghicească modest în palmă
ca altă dată
când legam iubirea la piept cu aţă
(veşnic mi-am dat plămânii cu împrumut
şi am cumpărat visele en-gros)

sunt mondenă
e mişto sa fii o staţie terminus
în care lumea îşi aprinde o ultimă tigară
şi-şi scutură papucii de... toamnă

sunt atât de femeie
incât mă vreau o halbă de bere


September 18, 2009

Septembrie

sunt dimineţi când te trezeşti o draperie indigo
şi episoadele din viaţa ta
se ghemuiesc în coji de portocale

sunt dimineţi când tăcerea de plumb
te apasă greu peste ambrasele scurte
şi simţi cum plămânii adună furtuna înainte de ploaie

sunt dimineţi când timpul te vinde ambalat
la pachet de pop-corn
şi parcă te strânge în talie borcanul cu astre

degeaba ţii orele prinse în pumni
degeaba cauţi în oglindă copilul din tine
anii nu te mai ascultă
nici cuvintele
iar cerul fumează amorţit trabucuri de toamnă


September 17, 2009

Voyage

azi vreau să fiu eu
să te dezbraci de tine şi să mă iubeşti
încet
grăbit
alb-negru
ca în imaginile televizate
gen retro
tu eşti perfect ca timpul iubite
citesc pulsaţia venelor tale
ca pe un roman clasic
de pasiune
ură
şi... război
cu dorinţele din tine
cu muşchii încleştati între patimă şi regret
ma înnebuneşti
tu
şi cearşaful ascuns în cute
şi coapsa mea
caldă
agitată
flămândă
suieri sălbatec ca un cal nărăvaş
halucinant de fierbinte
prins în cursă
fără norme
adversari
premii
fără început sau sfârşit

la ora când universul întreg se zbate într-un deget
strânge-mă în palma ta caldă iubite


September 14, 2009

Ghici ghicitoarea mea...

Sarcina, parinti, bebe, auras, ursulet, clopotel. Mami si cu tati te iubesc, esti tot ce avem mai scump pe lume! Esti cel mai minunat omulet din viata noastra! A creste, a fi voinic, a fi pregatit. Independenta, educatie, varsta, gradinita. Cautare, emotii, alegere corecta. Incertitudine, amaraciune, stres, indignare, disperare. Va las pe voi, dragi cititori, sa continuati lista. Dar mai intai va propun sa treceti cu privirea peste cateva poze. Sunt mai proaspete ca painea cea calda. Privelistea insa are deja un stagiu de vreo 2 saptamani. Pacat ca nu mi-a trecut prin cap sa le fac  atunci cand in toata mizeria existenta alearga nevinovati copiii. Doar o gradinita cresa, nimic mai mult. Dragi parinti, cocoliti-va odorasul, dar nu uitati ca vine o zi cand trebuie sa mearga la gradinita. O zi cand trebuie sa dea ochii cu realitatea!




September 12, 2009

Conspiratie

sunt imateriala
ireciclabila
si nu iau foc
o lada cu deseuri sentimentale

cand Dumnezeu ma apuca cu dintii
de talpile ude
si ma arunca in mine
imi scutur clepsidra fixata in piept
si merg sa-mi plimb iluziile
pe aceeasi alee conspiratoare

masor la cronometru
un tur racit intre doua reprize de nesomn
imi sarut umarul
parfumat cu miros de ploaie virgina
prind in pumn un fluture macinat de vant
si adresez o pereche de fraze necenzurate
frigului incolacit de gatul meu
ca sarpele din ilustratiile biblice
il las totusi sa-mi numere dintii
cu un gest de pervers afemeiat

push la butonul cu imagini vizuale
si optez pentru functia zoom in
printre neuronii obositi
prinde circuit un fir de viata
alb
gri
piersic
te vad un ghem
ce-si toarce linistit caldura in sufletul meu


September 8, 2009

Chardonnay '92

vreau sa te vad mireasa
mi-ai spus
si mi-am prins la gat bijuterie
cordonul meu ombilical semi-taiat
imi numar noptile mutilate de iluzii
ca un bastard
de parca mi-am vandut dreptul la nastere
pentru o cina romantica in doi

sa te iubesc
e ca si cum m-as inchide intr-o aorta
de trei ori pe zi
sughit de mila venelor seci
la periferia unui nerv obosit
cersesc din nou o gura de somn
si un strop de Chardonnay '92


September 2, 2009

Non-virtute

ador
ploile vechi
de toamna
ca si camasa roasa la maneci
pe care ti-o pui dimineata
in timp ce devorezi frigiderul
esti din nou ametit
si mirosi a tigara de ciocolata
mai lasa-ma-n pace
cu dezbracatul lenes din priviri
simt ca incep sa urasc frigiderul...

Pe strune de vioara...

Imi plac noptile pentru linistea lor profunda, pentru ca ma pierd usor in ganduri, pentru ca noaptea mai toate certurile se sting si toti se iubesc. Pentru ca noaptea poti sa stai cu veioza aprinsa, iar peretii din odaie devin dintr-o data calzi si blanzi. Nu te mai sufoca cu zgomote de sfredel, urlete ca la casa de nebuni, lovituri de ciocan. Noaptea sunt toata numai visare, e cea mai buna prietena, ma las purtata de valul sinceritatii si lejer imi alint imaginatia... flamanda par uneori dupa orele ce se scurg cu iuteala, doar noaptea simt ca respir cu adevarat. Pornind de la aceste fire meditative, treaza hat dupa miezul noptii, m-am pomenit rasfoind pagini de bloguri necunoscute pana acum: serioase, mai cu apucaturi, capricioase, sarcastice si de tot soiul. Am facut putina cercetare si iata ce am constatat:
a. toate (cele pe care le-am rasfoit) se aseamana prin stil, difera prin continut. Soacra mica face exceptie.
b. fiecare blogger se vrea citit si comentat, nu si criticat.
c. mai toti au ceva cu toamna: unul o ia mai in gluma, inspirat probabil de amintirile nascute pe bancile scolii sau coridoarele ei, unii devin melancolici. Sunt si din cei care suparati pe ea, argumentat, pe puncte,  isi justifica pozitia de adversar inrait...
Nu pot sa nu vin pe contrasens: iubesc mult toamna, atunci cand anturajul si capriciile naturii ma lasa sa fiu eu... Din cate-mi amintesc, toata viata mea de omulet (superb, pot sa adaug, calificativ atribuit "modestei" mele persoane de un omulet si mai superb, ei, dar asta e o alta poveste...:)) ma stiu nerabdatoare. Sa vina toamna. Cu asteptari de felul acesta imi mentin echilibrul moral din 1 decembrie pana in 31 august, ambele zile insemnate pentru cei cu mandrie si demnitate nationala. Toamna orice zi din calendar imi trezeste gustul de viata, agitand adanc undeva in subconstient toate dorurile si visarile mele. Iubesc. Totul. Curcubeul fad de frunze ranite. Ploile cu talpile goale si pasii grei de soldat. Vantul salbatec ce inghite strazile in cale, cu umbrele, palarii cochete de dame pretendente la titlul nobil de aristocrat, cu ramuri batrane si uscate...Si aleile din parc, umede, reci, pierdute in singuratate si parasite de indragostitii infideli... Pentru ca exista cele 91 zile = 2184 ore = 131040 minute sau aproape 8 milioane de secunde, vreau sa mai traiesc inca un an, apoi inca unul, etc., sa darui retoric iubire celor din jurul meu, sa cunosc nefericirea si sa fiu fericita in nefericirea mea... Iubesc toamna, pentru ca este mai solitara decat mine...

September 1, 2009

Spre nicaieri

ma prind a cata oara
la hora cu destinul
si impletesc carari
ce-mi poarta-aiurea umbra
in hainele de ieri

noi doi sub o umbrela
pretindem ca mai suntem
iar felinarele ne duc spre nicaieri
tu - pasagerul unui vis
eu - visul unui pasager...