August 30, 2009

La rascrucile cerului

ti-am fixat intalnire
la rascrucile cerului
sa vii
cand ziua si noaptea
isi strang mainile de culoarea pacatului
la podul amintirilor noastre te astept
amintiri
pe care le-am sapat adanc
in carnea pantecului meu
si peste ani te-am nascut poezie...

atunci am muscat din viscerele marului antic
era umbra unui vis strain
demult apus
pentru existenta mea bolnava
atunci s-a revarsat flegma din ochiul meu stang
si albastrul lui
ti s-a imprimat adanc pe retina sufletului
si-ai devenit iubire

acolo
unde paznicii siderali cu pieptul gol
mai spinteca aerul cu sabia tacerii
unde luna mai paste din iarba dorului meu si al tau
te astept sa vii...


1 comment:

  1. dacă aş comenta-o cumva, ar fi prea puţin căci nu aş putea exprima echivalentul emoţiei pe care am simţit-o citind-o, dacă nu aş spune nimic..nu ar fi corect, căci poezia merită închinăciune.

    ReplyDelete