December 29, 2009

mofturi boeme

sărbătorile mele ar trebui sa fie toate la fel
ca femeia-pădure cu părul pulbere de argint
pictată în tatuaje pe umeri pe sâni
şi valuri de mătase sărutându-i goliciunea
Doamne mă fă netimp decembre nins
opreşte clipele de catifea
în palmele copilului născut fără lumină
apoi cântul unei viori
îngheţat în ciobul paharului de vin
lângă inima bărbatului care mă iubeşte prea mult
cea dintâi vreau să fiu inspiraţia
să împart albul nopţilor ninse cu singurătatea poetului
mă striveşte între degete ca pe un bob de scoruş
şi mă aşterne cerneală sub pana cuvintelor


December 25, 2009

ceai de vâsc

cresc umbre de aripi
în flacăra nopţii
de pare ca ulmii se-nchină
stele valsează-ameţite
în albastrul grădinii
miroase a brad a gutuie
în odaia demult adormită
la geam luna cântă din corn
se vrea iubită
mă furi în săruturi
te pierd printre rânduri
si mâna mi-o simt tremurând
colindă Craciunul pe masă mai e
un colţ de lumânare arzând...


December 20, 2009

Crăciun Fericit!

Vă doresc tuturor un Crăciun ca în poveşti! Să vă fie chipurile senine, inimile pline de căldură şi pace! Sărbători fericite alături de cei dragi!

Click aici pt a asculta colindul.

December 18, 2009

tablou fără sunet

e miez de iarnă corbii
se scaldă în uitare
din case gârbovite
se-nalţă fumegând
o rugă îndurare

ciclopii râd în barbă
şi-şi scutură mătreaţa
bătrână de pe cap
morminte profanate
par străzile din sat

vreau sa mai stai
tu vrei sa pleci
eu tremur ca o coardă de vioară
şi ninge greu şi ninge surd
iubirea ta în astă seară


December 13, 2009

Xeroxată

Scriu rândurile acestea pentru vizitatorii blogului meu. Vă respect pe toţi şi mă bucur de orice oaspete. Nu cer altceva în schimb decât acelaşi lucru: respect! Pentru munca pe care o depun aici, pentru sufletul pe care îl împartăşesc cu voi. Azi m-am simţit plagiată sau trasă... la xerox. Dacă un cititor de-al meu decide sa-şi creeze un blog, rog sa fie mai inspirat decât cel de aici: http://cautare-si-regasire.blogspot.com/
Deja mi-i proastă ziua. Şi parcă părea frumoasă de dimineaţă... :(

elucubraţii festive

coroanele de pomi strecoară
amurgul clandestin
norii în papuci de casă au coborât la cină
văzduhul împleteşte
în ritm de blues forţat
fulare moi din puf de păpădie

de după deal răsare luna
în giulgiu de mătase
un vânt răzleţ îi joacă pletele-n vârtejuri
şi ceaţa-mi prinde umerii
în languroase mrejuri
sub cerul cu dantelă de mireasă

eşti mai puternică ca mine
într-o zi mi-ai spus
dar nu ştiai că mă mişcam forţat
şi sprijinită în surâsul tău ca-ntr-un toiag
purtam în mine indecenţa unui vis
creştea şi el din pântec fără aripi
deşi avea-n picioare cataligi...


December 10, 2009

În ogradă

Cocoşelul
Un cocoş cu creasta creaţă
A strigat de dimineaţă:
- Cucurigu! Toţi să ştie -
Vin nepoţii-n ospeţie!

Oiţa
Pasc mioare pe imaş,
Vom avea degrabă caş,
Iar din lâna moale-a lor
Mama ţese un covor.

Căluţul
Când la câmp şi când la moară
Astăzi calul e-o comoară.
Dacă-i dau ceva mâncare,
El îmi zice: - Sui călare!

Văcuţa
Eu rup iarba cu mânuţa
Seara să hrănesc văcuţa,
Şi văcuţa peste noapte
Face cel mai dulce lapte.

Şoricelul
Şoricelul şterpeleşte
Tot ce-n cale-i nimereşte.
- Şoricele, nu ţi-i frică?
Noi avem şi o pisică!

Rândunica
Zboară-ncolo, zboară-ncoace,
Ea din lut un cuib îşi face.
De te-atingi de el, ştiu bine,
Ea la anul nu mai vine.


Curcanul
Un curcan şi-nfoaie coada,
Tocmai a-nflorit ograda.
- Măi curcane, fă-ţi pomană,
Poate-mi dai şi mie-o pană!

/Titus Ştirbu/

December 7, 2009

o porţie de insomnie

Iubirea e ca o convorbire telefonică. Dacă la celalalt capăt al firului ţi se răspunde: "Greseală!", trebuie să închizi. /autor necunoscut/

piele de zebră

aici şi secundele sunt în carantină
patru locuri
o mască pe zi
două injecţii
una procedură perfuzii
trei pastile
şi convoiuri de medici
la geamul găurit de neputinţă
soarele îşi scarpină tălpile într-un hamac
aerul din curte se respiră în doze
un perete pe care-l sprijini morbid şi doua cărări
acolo e voie de plimbare
câinii sunt mai fericiţi decât oamenii
nimeni nu latră la ei că respiră sub acelaşi cer
e ceea ce cred eu a fi culmea laşităţii
să-ţi fie teamă de a spune lucrurilor pe nume...
şi te loveşte peste emisfera stângă un dor
de sâmbetele în care locatarii
îşi scutură preşurile de solitudine
de nopţile în care vecinul de peste perete
îşi împarte tusea şi tigările cu vreo tipă second-hand
de fiecare dată alta
de migrenele nenorocite care sunt totuşi un semn de viaţă
trăiesc o iarnă pe jumatate
şi un gând amorţit
că într-o zi
vom purta în loc de măşti perne oxigenate
dacă aş fi un semafor
aş sta la răscruce de drumuri
şi strivind comanda în pumn
aş apăsa perpetuu
butonul verde
go go go


December 3, 2009

La zidul plângerii

se zbate-n cădere ploaia cu ochi de fecioară
refrene funebre se sparg de mormintele reci
vântul îşi linge rănile de sălbatecă fiară
crestate în coaja de piatră
cu dinţii de humă
mă muşcă de gânduri cuvintele seci

aici adunaţi lângă zidul secular al tăcerii
îngeri cu aripile frânte de crudul destin
sunt pruncii Tăi Doamne
înţărcaţi de laptele mamei
iertare cerşind pentru cei ce Te-au dus în robie
şi-n palmele-Ţi sfinte-au săpat urme grele de spini


November 28, 2009

Impuls refulat sau alter ego

iubim
aparent fiind mai buni
deşi suntem afectiv pauperi
iertăm pentru că suntem lipsiţi de curaj
şi ura ne provoacă groază
muncim ca să trecem sub tăcere adevărul
suntem de facto nişte animale
cărând miopi în spate
un secol infectat de nelumină

ştii
providenţa mi-a interzis încă din uter
să ridic fruntea mai sus de orizont
rebelă fiind de fire
m-am sculat din burta mamei
şi am încuiat porţile cerului
am aruncat vântul cu capul de pământ
şi m-am născut coloană astrală
deşi domniţele alea în alb
mi-au dat scorul apgar maxim
simt cum tot mai des ma calcă pe umeri sincopele
nemuncite
neiertate
neiubite

refuz să paşesc în primavară fara tine...


November 16, 2009

Hai, noroc! (remediu contra răcelii)


Reţeta de faţă prezintă o istorie aparte. Personal am cules-o de la o colegă de serviciu care, la rândul său, a primit-o de la o prietenă ş.a.m.d. Nu e taină pentru nimeni cum ajung lucrurile să devină folclor de nimeresc din întâmplare pe limbă de femeie.
Dacă ai apucat de plete vreo răceală năzdrăvană sau te-a apucat ea pe tine şi te scutură frigurile fără pic de reticenţă, ia măsuri in faza incipientă, nu lăsa să se ingroaşe gluma.

Vei avea nevoie de sucul stors al unei jumătăţi de lămâie, o lingură miere de albine şi o lingură vodka, 40% (sau 1/2 lg ţuică de casă)*. Peste ingrediente se toarnă 250 ml apă fiartă în clocot. Se amestecă totul, se bea fierbinte. Se recomandă şi un pui de somn după bautură, înfofolit cu o plapumă de iarnă.
Dacă suferi de febră, remediul este contraindicat. Hai, noroc!

* - Colegei mele i s-a transmis reţeta la telefon. La momentul cu pricina, interlocuitoarea îi dictează: "...miere de albine şi o lingură de Hai, Noroc!". Nefiind consumatoare de băuturi tari, colega nu s-a prins din prima despre ce se vorbea. Au urmat nişte explicaţii însoţite de râsete zgomotoase, de unde reţeta s-a şi pricopsit cu faimosul nume. :)

November 10, 2009

Cum să te faci vinovat fără vină

Tânăr şi lipsit de experienţă cum eram, socotisem întotdeauna dorurile şi suferinţele dragostei drept cel mai greu chin al sufletului. Dar în aceste ceasuri am început să-mi dau seama că mai există şi un alt chin, poate şi mai aprig decât să-ţi fie dor şi să nu fii dorit, anume să fii iubit împotriva voinţei tale şi să nu te poţi apăra împotriva acestei patime agresive. Să vezi cum, alături, un om se mistuie în dogoarea dorinţei lui şi să asişti neputincios, să nu găseşti în tine, înlăuntrul tău, nici mijloacele, nici aptitudinea, nici forţa necesară să-l poţi smulge din aceste flăcări. Când eşti tu însuţi nefericit în dragoste, îţi poţi înfrâna uneori patima, căci nu eşti doar victima, ci şi creatorul chinurilor tale; dacă un îndrăgostit nu este capabil să-şi stăpânească pasiunea, atunci măcar se poate consola că suferă din vina lui. Dar pierdut fără scăpare este cel iubit fără să iubească la rândul lui, căci măsura şi limita pasiunii sale nu se mai află în el, ci dincolo de puterea sa, şi orice voinţă rămâne nevolnică atunci când altul te vrea. Am impresia că numai un barbat poate simţi pe deplin cât de fără ieşire e o astfel de situaţie, numai pentru el simţământul acesta, de a fi constrâns şi de a trebui să se opună constrângerii, devine un chin şi totodată o fărădelege. Căci dacă o femeie se apără împotriva unei patime nedorite, ea nu face decât să asculte o lege a sexului ei izvorâtă din cele mai adânci straturi ale fiinţei sale; gestul refuzului iniţial este în oarecare măsură originar înnăscut oricărei femei şi chiar dacă refuză celei mai arzătoare dorinţe, ea nu poate fi socotită neumană. Dar ce urmări funeste se pot ivi când destinul schimbă echilibrul, când o femeie şi-a biruit pudoarea în asemenea măsură, încât ajunge să-i mărturisească unui bărbat pasiunea ei, încât îşi oferă iubirea fără a avea certitudinea că la rândul ei este iubită, iar cel solicitat, ramâne recalcitrant şi rece! Se află întotdeauna aici elemente ale unei urzeli de nedescurcat, căci a nu răspunde la dorinţa unei femei înseamnă totodată a-i distruge mândria, a-i tulbura simţământul de pudoare; cine se refuză unei femei care îl doreşte trebuie întotdeauna s-o rănească în ce are ea mai nobil. Zadarnică este atunci orice delicateţe în refuz, lipsite de sens sunt cuvintele evazive, fie chiar şi politicoase, insultatoare e orice propunere pentru o simplă prietenie, după ce o femeie şi-a mărturisit slăbicunea - în acest caz, orice rezistenţă a bărbatului devine, inevitabil o cruzime, neacceptând iubirea, el va ajunge întotdeauna să fie vinovat fără vina. Cătuşe îngrozitoare, de nedesfăcut - tocmai te simţeai încă liber, îţi aparţineai ţie însuţi şi nu erai îndatorat faţă de nimeni, şi pe neaşteptate eşti hăituit şi împresurat, ţinta unei pasiuni străine, nedorite. Îţi dai seama, afectat până în adâncurile sufletului tău: zi şi noapte te aşteaptă acum cineva, se gândeşte la tine, te doreşte şi suspină după tine, o femeie, o străina! Te vrea, te revendică, te cere prin fiecare por al făpturii ei, cu trupul, cu sângele ei. Mâinile tale, părul tău, buzele tale, trupul tău, toate le vrea, noaptea ta şi ziua ta, simţământele tale, sexul tău şi toate gândurile şi visurile tale. Vrea să împartă totul cu tine, vrea să-ţi ia totul, să soarba totul în ea cu respiraţia ei. Mereu, zi şi noapte, fie că eşti treaz, fie că dormi, se află acum, undeva pe lume, o fiinţă aprinsă de dor şi care nu doarme şi te aşteaptă, cineva veghează asupra ta şi te visează. E zadarnică încercarea de a nu te gândi la ea, la cea care se gândeşte la tine, e zadarnică tentativa de evadare, căci nu mai eşti în tine, ci în ea. Ca o oglindă care rătăceşte prin lume, un om străin a început pe neaşteptate să te poarte în sine - nu, nu ca o oglindă, ci oglinda îţi soarbe imaginea numai dacă i te oferi din proprie voinţă - ea însă, femeia, străina care te iubeşte, ea te-a sorbit înlauntrul ei, în sângele ei. Mereu te are în ea şi te poartă cu ea, oriunde te-ai refugia. Mereu eşti altundeva, închis într-un alt om, ţinut prizonier, niciodată nu mai eşti tu însuţi, niciodată nu eşti liber şi sigur de tine şi fără obligaţii, mereu eşti hăituit, mereu îndatorat; mereu simţi, ca pe un fel de permanentă sorbire care te arde, cum se gândeşte la tine. Cuprins de ură şi cuprins de groază, trebuie să înduri această dorinţă străină care suferă pentru tine, şi acum ştiu: cea mai iraţională, cea mai implacabilă asuprire la care poate fi supus un bărbat este aceea de a fi iubit împotriva voinţei sale. E tortura tuturor torturilor, şi totuşi o vină de care nu te-ai făcut vinovat.

Fragment extras din Suflete zbuciumate, Stefan Zweig

November 8, 2009

mi-e frică de tăcere

macină vântul parfumul de tei
norii îşi clatină genele ude
se-aprinde-o candelă rătăcită pe cer
picuri violete pământul sărută

hai să mai stăm înc-odată iubite
la rugul tăcerii de duminici târzii
voi aduce cu mine un munte de sare
din toamnă în toamnă purtat
ai grijă să vii

auzi cum imi creşte cenuşa în palme
răstignită de-o mie de ori azi nu mai sunt
mi-e frică mi-e frică de tăcere iubite
şi-atâta loc mai e de vreascuri pe rug...


November 7, 2009

Dragostea în vremea holerei (G. G. Marquez)

E cartea pe care am citit-o recent. Să nu aşteptaţi o recenzie, nici rezumat. Am sa trec aici doar nişte scurte filosofii care m-au pus niţel pe gânduri. Atât cât să vă facă şi vouă poftă de lectură.

"Majoritatea bolilor mortale au un miros aparte, nici unul însă atât de pregnant precum cel al bătrâneţii."
"Curiozitatea este una din multiplele capcane pe care le întinde iubirea."
"Memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltându-le numai pe cele plăcute, artificiu graţie căruia reuşim să suportăm trecutul."
"Oamenii nu se nasc odată pentru totdeauna în ziua când vin pe lume, viaţa obligându-i să se nască din nou, chiar de mai multe ori."
"Nu există pe lume oameni cu mai mult simţ practic, nici cioplitori în piatră mai îndârjiţi, nici administratori mai lucizi şi mai periculoşi decât poeţii."
"Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste."
"Partea proastă într-o căsnicie e că se sfârşeşte în fiecare noapte după ce faci dragoste şi trebuie s-o iei de la capăt în fiecare dimineaţă, înainte de micul dejun."
"Ca să te poţi descurca în viaţa publică, nu trebuie decât să-ţi învingi teama, iar ca s-o scoţi la capăt în viaţa conjugală, trebuie să-ţi învingi plictisul."
"Să nu uiţi niciodată că lucrul cel mai important într-o căsnicie reuşită nu e fericirea, ci stabilitatea."
"Printre bătrâni bătrânii par mai puţin bătrâni."

P.S. Sper să vă fi aprins niţel interesul pentru romanul de faţă. Poftă mare la citit! :)

November 3, 2009

Pseudolibertate

mă plouă greu spre tine
toamna aceasta cu suflet de pădure
si degradeu de frunze
ce-n arcuri se agită
mai pipăi chipul şters
din evocări boeme
doar ochii tăi pălind
in galben pergament
şi fluturi fluturi peste tot
azil de muribunzi


November 1, 2009

Solo

plânge mesteacănul tern în faţa casei
lumina pătrunde odaia ca un somnifer
dulce noiembrie cade bolnav în visare
timpul îşi leagănă orele triste de ieri

oraşul în febră respiră ca o bătrână
ce-şi poartă umilă povara a sute de ani
azi semafoarele ard a gutuie-fecioară...
o toamnă târzie cu riduri pe creştet

e tot ce mai am e tot ce mai am


October 23, 2009

Cărţile care-mi plac

Răspund Irinei aici:
1. Abatele Prevost "Manon Lescaut"
2. Matreyi Devi "Dragostea nu moare"
3. Guy de Maupassant (recomand autorul).
4. Emily Bronte "La răscruce de vânturi" (dragoste, răzbunare, mister)
5. Gustave Flaubert "Madamme Bovary"
6. Henryk Sienkiewicz "Quo Vadis"
7. Thomas Hardy "Tess D'Urbervilles"
8. G.G. Marquez "Un veac de singurătate" (nu-l recomand pesimiştilor şi celor slabi de caracter)
9. Marin Preda "Cel mai iubit dintre pământeni" (romanul meu preferat)
10. Tracy Chevalier "Fata cu cercel de perlă" (se merită a fi citită)
11. Patrick Suskind "Parfumul" (puternic de impresionant)
12. John Galsworthy "The Forsyte Saga"
13. Victor Hugo "L'homme qui rit"
14. Emil Zola "Germinal"
15. D.H. Lawrence "Amantul doamnei Chatterley"
16. Radu Tudoran "Fiul risipitor"
17. Dymphna Cusack "Say no to death" (am ramas impresionată pentru mult timp după lectură)
18. J.D. Salinger "De veghe in lanul de secara"
19. Jane Austin "Pride and Prejudice" (recomand autorul)
20. Hector Malot "Singur pe lume" (o carte pentru copii şi adolescenti, aş reciti-o cu plăcere)
21. Stendhal "Roşu şi negru" (drăgut roman)
22. Alexandru Dumas - fiul "Dama cu camelii"
23. I.S. Turgheniev "Un cuib de nobili"
24. John Grisham "Omul care aduce ploaia"
25. Margaret Mitchell "Pe aripile vântului" (în doua volume)
26. --------/----------- "Insula pierdută"
27. Francis Carsac "Leii Eldorado" (SF)
28. Irving Stone "The Agony and the Ecstasy" (un roman biografic, Michelangelo Buonarroti)
29. Honore de Balzac "Taica Goriot"
30. -------/--------- "Eugenie Grandet" (recomand autorul)
31. . Scott Fitzgerald "Blândeţea nopţii"
32. Milan Kundera ""Insuportabila uşurătate a fiinţei"
33. M. Cărtărescu "De ce iubim femeile"
34. Richard Yates "Revolutionary Road"
35. Cecelia Ahern "Dispăruţi fără urmă" (o carte pentru lectură în vacantă, se citeşte uşor, uimeşte prin subiectul fantastic de inedit)
36. A. Busuioc "Singur în faţa dragostei"
37. G.G.Marquez "Dragostea in vremea holerei"
38. Stefan Zweig "Suflete zbuciumate" (un roman care zguduie sufletul)

P.S. Cu litere bold voi marca autorii(carţile) pe care încă nu i-am citit sau nu-mi amintesc să-i fi citit, dar i-am găsit la recomandarile bookaholicilor. Lista urmează a fi completată.

E-atâta linişte în jur...

"Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună..." /L.Blaga/

e-atâta linişte în jur
că aud cum pulsează arterele nopţii
şi tainele lumii cum îşi sapă morminte

e toamnă
cu luceferi ce se sting în cădere
întind mâinile spre cer să-i culeg
şi aud cum se trece lumina din ei

e-atâta linişte în jur
că aud pe el, Poetul,
cum expiră cuvântul pentru îngeri...


SOS! Nu mă lipsiţi de aerul cu care respir!

Aşa mi-a venit să strig şi am strigat! Muţeşte! Am simţit cum mi se golesc plamânii şi în sus spre gâtlej se face loc de presiune. Am simţit că sunt pe prag sa mă sufoc. Nu ştiu când am apucat să ţin la blogul meu atât de mult. Ştiu doar că am avut senzatia de parcă îmi ia cineva copilul de lânga mine. Am stat preţ de o oră cu ochii pe blogger, asteptând un rezultat pozitiv. Mi se blocase accesul, iar suportul tehnic îmi semnaliza o eroare. Mi-a fost frică sa nu dispară totul. Iar impreună cu blogul - şi eu. Astăzi am atins o altitudine necunoscută: culmea unei disperări ciudate ce purta un nume de 9 caractere: bX-59cppw...

October 16, 2009

Ploaie nebună ce eşti...

Plouă ca într-un veac de singurătate
ceru-şi îneacă angoasa în mine.
Cu degete putrede prinse-n noduli
chipul pocit mă strânge de gât,
scuipând saliva salină.

Iz de mucegai se lipeşte de nări
ca o zi transpirată de vară.
Ploaie nebună ce eşti, opreşte-te!
Strânge-ţi puhoiul bubos între dinţi,
nu vezi că iese din matcă afară?!

Mi-i carnea ciupercă umflată de sânge,
urletul tău în oase îmi creşte.
Păianjen mi-i ochiul spânzurat de fereastră...
Hai pleacă odată! Te-ai dus? Ce mai stai?
Ploaie nebună ce eşti! Te opreşte!


October 14, 2009

Bolnave de... toamnă

   Bolnave suntem. Si eu, si A.B.. De toamnă...
   Am intâlnit-o pe A. la începutul anului acesta prin intermediul reţelei de socializare odnoklassniki. O mamică inteligentă, cultă, responsabilă şi activă. De o frumuseţe naturală ce stârneşte admiraţie. Am plăcut-o din prima. Îi urmăream activitatea în grupul de mămici din umbră. Fiecare gând lăsat pe forum. Cu timpul am îndrăgit-o şi mai mult. Aştepta atunci un bebe, dar nu ştia ce aşteaptă. Eu nu aş fi rezistat tentaţiei de face un examen eco pentru a afla sexul bebe-ului. Aştepta curioasă, dar cu multă rabdare. Aşteptam şi eu, devenise plăcut sa aştept pentru bucuria altcuiva. În aprilie a venit pe lume o fetiţa: mică, gingaşă şi dulce ca o floare de iris. Aşa mi s-a asociat mie, cel puţin, la vederea primelor poze.
   Puţin mai târziu am aflat că şi eu şi A. suntem născute în aceeaşi zi. Puternică, cu tărie de caracter. În acelaşi timp romantică şi visătoare. Coincidenţele ne-au apropiat şi mai mult. Mi-am dat seama de curând ca am pierdut o prietenă scumpă de tot inimii mele, doar pentru faptul că nu am ştiut să-i spun la timp cât mi-era de dragă. Neînţelegerile apar atât de des în viaţă, prin ironie, prin absurd. Şi e păcat că din greşeală dispar prieteniile mari. Mi-am promis că nu voi repeta acelaşi itinerar. Vreau ca A. să ştie ce scumpă îmi este. Vreau să ştie că îi mulţumesc pentru simplul fapt că există, deşi locuieşte la distanţa unei diferenţe de fus orar de 9 ore. Mulţumesc pentru că este aşa cum este. Şi pentru faptul ca e bolnavă de toamnă ca şi mine. Clipul de mai jos mi l-a trimis tot ea, ca să-mi ungă sufletul atunci când sunt tristă. Pot să-l ascult necontenit, superbă melodie, filmuleţul e la fel de minunat. Ce bine e că pe lume există oameni ca tine, draga mea!

Autumn Emotion

October 13, 2009

Filosofie de milioane

Durerile nu sunt adânci decât atunci când râd. /L.Blaga/

October 11, 2009

Ciudăţenii de-ale femeilor...

Dacă îţi spune iubi că eşti cea mai super fiinţă din univers, să ştii că te minte. Nu o face intenţionat. Te minte pe tine, se minte pe sine. Frumos, atent, discret şi dulce. Te minte alb. Adică neadevărul nu face rău nimănui. Te simţi îndrăgită, apreciată, iubită, unică în felul tău de a fi. Simt şi eu la fel, ca orice femeie. Seara cuvintele par rupte de pe lună, sclipesc argintiu şi sună magic. Dimineaţa însă, când trebuie să mă salut cu oglinda şi să mă autoinspectez din nou, înţeleg că luna e sus de tot şi eu - departe de super fiinţă.
Nu sunt ideală, nu sunt perfectă, sunt simplu femeie. Citisem undeva pe net nişte idei preconcepute despre femei. De bărbaţi, de altfel. Nu ştiu ce zic despre noi barbaţii. Dar ştiu că pot enumera cel puţin 5 ciudăţenii care fac o femeie simplu de adevarată şi minunată:

1. Femeia e preocupată prea mult uneori de aspectul exterior. Mai ales tenul feţei. Doamne fereşte să zărească rătăcită pe undeva o imperfecţiune căt de neînsemnată. Suferă. Mult şi greu. De parcă şi-a pierdut motanul (am avut eu o experienţă neplacută adăugată la zilele mele).

2. Dacă merge sa facă shopping - 90% din timpul alocat e pierdut pe privit, pipăit, măsurat, cântărit, plimbat şi restul - pe cumpărături propriu-zise. Poate face şi din astea: pierde o zi întreagă alergând de la un butic la altul şi se întoarce acasă cu mâinile goale.

3. Este pretenţioasă şi critică. În tot ce face şi în tot ce fac cei de lângă ea. Vrea sa fie/arate totul perfect. Deşi întelege bine că idealismul e un simptom nu chiar sănătos.

4. Are o colecţie de flecuşteţuri, după cum stă bine unei femei. De fapt, două. Una cu vederi şi ilustraţii, tot soiul de felicitări. Alta cu bibelouri: porţelan, ceramică, piatră, etc.

5. Îi place să plângă. Da, da. Îi place. Uneori o apucă aşa un dor de plâns... Şi scurge primele lacrimi pentru ciorapul alb murdărit de un coleg cu talpa mare încă în clasa I-âi. Apoi încă două pentru că şi-a dorit o jucărie în copilărie şi nu i-au cumpărat-o. Apoi ele vin singure, rând pe rănd şi cu o viteza din ce in ce mai grăbită: pentru nişte poze la care ţinea şi pe care le-a pierdut, pentru nişte acte furate în troleu pe timpul studenţiei, pentru un colocviu cu restanţa, pentru stiloul preferat pierdut în orele de serviciu, pentru o vorba de ocară scăpată de iubi... ehei, şi plânge, şi plânge... Lacrimi să fie, că motive... se găsesc ele! Şi dacă intră în joc, nu e atât de uşor să o opreşti... Şi iată aşa, dintr-o singură lovitură ucide cu lacrimi măşcate de elefant toate supărările de-o viaţă...

   Mă mir deseori de câtă răbdare şi persistenţa are nevoie un bărbat ca sa inţeleagă mofturile unei femei.
Sunt primele cinci gânduri care mi-au venit "pe limbă'. Dacă mai aveţi, mai scrieţi. :)

October 10, 2009

Inspiră adânc, femeie, şi taci...

greu
greu este nervul secundei
ce soarbe izvorul din mine
trag peste glezne dimineţile
obosite-n petale de scrum

greu
greu este melcul de sare
ce-mi cladeşte în sunet
cochilie de piatră
aplec peste şale înca un zid
de cuvinte nespuse

greu
greu este glodul iernii acerbe
la trap alergând
peste pomeţii desculţă
mai pun pe grumaz un somn fără noapte
sau două sau trei ce mai contează

greu
greu respiră pământul
cu ţărâna ce-a prins rădăcini
peste creştetul meu
inspiră adânc, femeie, şi taci...
sunt eu
sunt aici lânga tine
sunt...pic pic pic pic


October 1, 2009

La distanţa unui vis...



am visat
că eram o umbră
în oraşul violet
injectând somnifere pe la geamuri
apatic...
Unul din ele era întredeschis. Stăteai mândră ca o fecioară în mijlocul odăii, cu spatele întors la geam. Ce frumoasă erai, mon amour! Ca atunci în .... Ba nu, mult mai frumoasă! Cu umerii sidefaţi şi lunecând în întunericul obtuz, mâinile lungi şi subţiri îmbrăţişând halucinant o ultimă frântură obosită din amurgul de ceaţă opacă. În pletele-ţi roşietice şi dese mai jucau câteva raze de soare fad, culese într-o zi de octombrie întârziat. Un cercel de rugină prins de lobul urechii stângi, câtă senzualitate, mon dieux! Aşa te aveam păstrată în memorie, când făceai plimbări solo, respectând cu stricteţe destinaţia tour-retour: grădina mea, strada pustie, parcul veşnic trist, cu buzele ameţite de săruturi grăbite. Parcul, strada, grădina mea. Ai rămas aceeaşi: dulce, juvenilă, cu picioarele desculţă şi haina udă, mulată pe silueta-ţi divina. Ce scumpă erai în vis, zeiţa mea! Ce mult te aşteptasem...

”create

September 26, 2009

J'ai mal a la gorje...

Sunt rele, totuşi, dimineţile acestea de toamnă. Rele pentru ca sunt reci. Frigurile mă trezesc din somn cu dureri regulate în gât. Anii precedenţi, chestia se repetă toamnă de toamnă, goleam conţinutul modest din buzunarul familiei pe spray-uri de tot soiul, drajeuri cu mentă, lamâie sau miere de albine şi-l vărsam direct în casieria de la Farmacia Familiei. Numai ale familiei nu sunt farmaciile în ziua de astăzi, dupa categorie preţuri. De data aceasta am descoperit un remediu eficient şi accesibil în orice gospodărie:
La 250 ml apă fiartă şi caldă se adaugă 1 linguriţă rasă de sare şi 4-5 picături de iod (soluţie alcoolică de 5%). Conţinutul se amestecă bine până se dizolvă totul. Se clateşte gâtul. Procedura se repetă de 3 ori pe zi, cel puţin. După, nu se manâncă, nu se bea nimic timp de 30 min.

Sănătate!

September 23, 2009

Autoportret

îmi iubesc viaţa
şi soarele demodat
şi zecile de ochi
imitând perechi fericirea
pe sub geamuri
am bugetul redus de timp
trag pe nări mirosul de iarbă nouă
ca un maidanez flămând
după resturile vomitate zgârcit
în stradă
aştept cucul să-mi ghicească modest în palmă
ca altă dată
când legam iubirea la piept cu aţă
(veşnic mi-am dat plămânii cu împrumut
şi am cumpărat visele en-gros)

sunt mondenă
e mişto sa fii o staţie terminus
în care lumea îşi aprinde o ultimă tigară
şi-şi scutură papucii de... toamnă

sunt atât de femeie
incât mă vreau o halbă de bere


September 18, 2009

Septembrie

sunt dimineţi când te trezeşti o draperie indigo
şi episoadele din viaţa ta
se ghemuiesc în coji de portocale

sunt dimineţi când tăcerea de plumb
te apasă greu peste ambrasele scurte
şi simţi cum plămânii adună furtuna înainte de ploaie

sunt dimineţi când timpul te vinde ambalat
la pachet de pop-corn
şi parcă te strânge în talie borcanul cu astre

degeaba ţii orele prinse în pumni
degeaba cauţi în oglindă copilul din tine
anii nu te mai ascultă
nici cuvintele
iar cerul fumează amorţit trabucuri de toamnă


September 17, 2009

Voyage

azi vreau să fiu eu
să te dezbraci de tine şi să mă iubeşti
încet
grăbit
alb-negru
ca în imaginile televizate
gen retro
tu eşti perfect ca timpul iubite
citesc pulsaţia venelor tale
ca pe un roman clasic
de pasiune
ură
şi... război
cu dorinţele din tine
cu muşchii încleştati între patimă şi regret
ma înnebuneşti
tu
şi cearşaful ascuns în cute
şi coapsa mea
caldă
agitată
flămândă
suieri sălbatec ca un cal nărăvaş
halucinant de fierbinte
prins în cursă
fără norme
adversari
premii
fără început sau sfârşit

la ora când universul întreg se zbate într-un deget
strânge-mă în palma ta caldă iubite


September 14, 2009

Ghici ghicitoarea mea...

Sarcina, parinti, bebe, auras, ursulet, clopotel. Mami si cu tati te iubesc, esti tot ce avem mai scump pe lume! Esti cel mai minunat omulet din viata noastra! A creste, a fi voinic, a fi pregatit. Independenta, educatie, varsta, gradinita. Cautare, emotii, alegere corecta. Incertitudine, amaraciune, stres, indignare, disperare. Va las pe voi, dragi cititori, sa continuati lista. Dar mai intai va propun sa treceti cu privirea peste cateva poze. Sunt mai proaspete ca painea cea calda. Privelistea insa are deja un stagiu de vreo 2 saptamani. Pacat ca nu mi-a trecut prin cap sa le fac  atunci cand in toata mizeria existenta alearga nevinovati copiii. Doar o gradinita cresa, nimic mai mult. Dragi parinti, cocoliti-va odorasul, dar nu uitati ca vine o zi cand trebuie sa mearga la gradinita. O zi cand trebuie sa dea ochii cu realitatea!




September 12, 2009

Conspiratie

sunt imateriala
ireciclabila
si nu iau foc
o lada cu deseuri sentimentale

cand Dumnezeu ma apuca cu dintii
de talpile ude
si ma arunca in mine
imi scutur clepsidra fixata in piept
si merg sa-mi plimb iluziile
pe aceeasi alee conspiratoare

masor la cronometru
un tur racit intre doua reprize de nesomn
imi sarut umarul
parfumat cu miros de ploaie virgina
prind in pumn un fluture macinat de vant
si adresez o pereche de fraze necenzurate
frigului incolacit de gatul meu
ca sarpele din ilustratiile biblice
il las totusi sa-mi numere dintii
cu un gest de pervers afemeiat

push la butonul cu imagini vizuale
si optez pentru functia zoom in
printre neuronii obositi
prinde circuit un fir de viata
alb
gri
piersic
te vad un ghem
ce-si toarce linistit caldura in sufletul meu


September 8, 2009

Chardonnay '92

vreau sa te vad mireasa
mi-ai spus
si mi-am prins la gat bijuterie
cordonul meu ombilical semi-taiat
imi numar noptile mutilate de iluzii
ca un bastard
de parca mi-am vandut dreptul la nastere
pentru o cina romantica in doi

sa te iubesc
e ca si cum m-as inchide intr-o aorta
de trei ori pe zi
sughit de mila venelor seci
la periferia unui nerv obosit
cersesc din nou o gura de somn
si un strop de Chardonnay '92


September 2, 2009

Non-virtute

ador
ploile vechi
de toamna
ca si camasa roasa la maneci
pe care ti-o pui dimineata
in timp ce devorezi frigiderul
esti din nou ametit
si mirosi a tigara de ciocolata
mai lasa-ma-n pace
cu dezbracatul lenes din priviri
simt ca incep sa urasc frigiderul...

Pe strune de vioara...

Imi plac noptile pentru linistea lor profunda, pentru ca ma pierd usor in ganduri, pentru ca noaptea mai toate certurile se sting si toti se iubesc. Pentru ca noaptea poti sa stai cu veioza aprinsa, iar peretii din odaie devin dintr-o data calzi si blanzi. Nu te mai sufoca cu zgomote de sfredel, urlete ca la casa de nebuni, lovituri de ciocan. Noaptea sunt toata numai visare, e cea mai buna prietena, ma las purtata de valul sinceritatii si lejer imi alint imaginatia... flamanda par uneori dupa orele ce se scurg cu iuteala, doar noaptea simt ca respir cu adevarat. Pornind de la aceste fire meditative, treaza hat dupa miezul noptii, m-am pomenit rasfoind pagini de bloguri necunoscute pana acum: serioase, mai cu apucaturi, capricioase, sarcastice si de tot soiul. Am facut putina cercetare si iata ce am constatat:
a. toate (cele pe care le-am rasfoit) se aseamana prin stil, difera prin continut. Soacra mica face exceptie.
b. fiecare blogger se vrea citit si comentat, nu si criticat.
c. mai toti au ceva cu toamna: unul o ia mai in gluma, inspirat probabil de amintirile nascute pe bancile scolii sau coridoarele ei, unii devin melancolici. Sunt si din cei care suparati pe ea, argumentat, pe puncte,  isi justifica pozitia de adversar inrait...
Nu pot sa nu vin pe contrasens: iubesc mult toamna, atunci cand anturajul si capriciile naturii ma lasa sa fiu eu... Din cate-mi amintesc, toata viata mea de omulet (superb, pot sa adaug, calificativ atribuit "modestei" mele persoane de un omulet si mai superb, ei, dar asta e o alta poveste...:)) ma stiu nerabdatoare. Sa vina toamna. Cu asteptari de felul acesta imi mentin echilibrul moral din 1 decembrie pana in 31 august, ambele zile insemnate pentru cei cu mandrie si demnitate nationala. Toamna orice zi din calendar imi trezeste gustul de viata, agitand adanc undeva in subconstient toate dorurile si visarile mele. Iubesc. Totul. Curcubeul fad de frunze ranite. Ploile cu talpile goale si pasii grei de soldat. Vantul salbatec ce inghite strazile in cale, cu umbrele, palarii cochete de dame pretendente la titlul nobil de aristocrat, cu ramuri batrane si uscate...Si aleile din parc, umede, reci, pierdute in singuratate si parasite de indragostitii infideli... Pentru ca exista cele 91 zile = 2184 ore = 131040 minute sau aproape 8 milioane de secunde, vreau sa mai traiesc inca un an, apoi inca unul, etc., sa darui retoric iubire celor din jurul meu, sa cunosc nefericirea si sa fiu fericita in nefericirea mea... Iubesc toamna, pentru ca este mai solitara decat mine...

September 1, 2009

Spre nicaieri

ma prind a cata oara
la hora cu destinul
si impletesc carari
ce-mi poarta-aiurea umbra
in hainele de ieri

noi doi sub o umbrela
pretindem ca mai suntem
iar felinarele ne duc spre nicaieri
tu - pasagerul unui vis
eu - visul unui pasager...


August 30, 2009

La rascrucile cerului

ti-am fixat intalnire
la rascrucile cerului
sa vii
cand ziua si noaptea
isi strang mainile de culoarea pacatului
la podul amintirilor noastre te astept
amintiri
pe care le-am sapat adanc
in carnea pantecului meu
si peste ani te-am nascut poezie...

atunci am muscat din viscerele marului antic
era umbra unui vis strain
demult apus
pentru existenta mea bolnava
atunci s-a revarsat flegma din ochiul meu stang
si albastrul lui
ti s-a imprimat adanc pe retina sufletului
si-ai devenit iubire

acolo
unde paznicii siderali cu pieptul gol
mai spinteca aerul cu sabia tacerii
unde luna mai paste din iarba dorului meu si al tau
te astept sa vii...


Limba moldoveneasca sau "poshel nahren"

Printr-o ironie neobisnuita a sortii, zilele trecute am avut ocazia sa fiu martor virtual la doua evenimente ce m-au tulburat putin: prima sedinta a Legislativului si o paruiala de zile mari, ca intre femei, in cadrul forumului din grupul Auras. Ironia e ca se completeaza reciproc.
Discutia de pe forum s-a incins intre cateva mamici. Una dintre ele afirma cu incapatanare ca isi va invata copilul sa vorbeasca pentru inceput doua limbi: greaca, pe care o vorbeste taica-sau, si moldoveneasca, cea pe care o poseda. O alta mamica, profund constienta de inaltele valori nationale, o aparatoare inflacarata a limbii noastre cea romana, indignata de tot de afirmatia precedenta postata pe forum, nu a mai rezistat si a inceput a taia cu bardita.


Tin sa mentionez ca poseda un vocabular destul de vast, o logica ascutita, plus o personalitate vie, puternica. Ce mai: un om cu stofa de patriot inteligent. Cu toate ca atacul verbal era dedicat doamnei cu moldoveneasca, si aceasta parea a fi mutata pe rol de jertfa ce merita compatimire, niste mamici au considerat oportun sa treaca in ofensiva si ele, adica, de-ee, sa fie versiunea corecta mai argumentata si pozitia mai neclintita.
Suprasaturata populatia cu balade de doi bani ce miroase rau a naftalina: totul e bine, traim bine, invatam si studiem prin institutii limba mamei, alias moldoveneasca, doar ca nu percep de ce parem mai chinuiti, mai putin rezistenti la stres si oboseala, mai putin cu parinti pe-acasa si mai incovoiati de atatea minciuni si aberatii. Ei bine, imi zic eu, vorbeste doamna moldoveneasca, refuza sa deschida ochii, prefera sa orbecaie prin noapte, nu are decat, e optiunea ei.
Si cand da Domnul de ma rup si eu pentru cateva secunde astazi sa vad ce mai e nou prin Parlamentul proaspat nascut, raman tablou la splendoarea si bogatia de neimaginat a limbii moldovenesti: "poshel nahren". Iata asa. Nu va place? Inchideti urechile si pretindeti ca nu ati auzit nimic, ca nu ati cunoscut niciodata o limba mai frumoasa, ca nu au existat un Eminescu sau un Mateevici... Sarmana memorie a lui Stefan cel Mare, la cata batjocura va mai avea de asistat, cate de indurat - nu cunoaste nimeni...
P.S. Si iarasi o doza de ironie: maine suntem in 31 august, o zi in care pretindem ca avem o sarbatoare nationala...

Vreau sa mai fiu

esti atat de al meu
si atat de strain
ca cerul unei iluzii
prin care alerg cu sufletul desculta
in dimineata curcubeului meu

stiu
vor creste flori de maci la poarta mea
dar vreau sa mai fiu
in coltul unui ochi de stea
se zbate viata...


a la Robinson Crusoe

M-a trezit dimineata asta cu surprize nu tocmai din cele mai placute: imi ard urechile, pare ca iese fum ca dintr-o locomotiva veche, pufnind a revolta pentru traseul anevoios ce trebuie parcurs peste zi. Gatul umflat, cred ca am inceput pe undeva sa simt care sunt amigdalitele, desi nu cred ca ma pricep prea mult la acest capitol. Contul pe odnoklassniki - blocat temporar, pentru umila mea incercare de a da de stire lumii ca mi-am deschis un blog. Bulsitul Irinei - non-accesibil astazi pentru mine la citit. Si parca nu e vineri, nu e 13. Izolata de restul lumii, lipsita de posibilitatea de a comunica cu lumea "cilivilizata" (cuvant inventat de mine prin anii cand ne erau nasurile numai puf de papadie si buzunarele pline de nisip), simt o nevoie acuta de a merge la librarie sa-mi procur niste carti. Odihnele acestea, cu statul intins pe burta sau pe spate la soare ca sa te faci mai maro decat esti, nu sunt pentru mine. Nu ma prea impac eu cu soarele (sau poate el cu mine). Atat ce iese bun pana la urma: ma apuca dorul de lectura. Plange Pro-Noi dupa talpile mele...

August 29, 2009

retrospectivă

ninge
înveşmântate cu doliul albului
călugăriţe miniaturale
violează solitudinea obsedantă
a felinarului din faţa blocului
amintirile mele s-au ghemuit într-un colţ de fotoliu
ca o blană indolentă de pisoi
doi clopoţei de mătase
spânzuraţi nevinovat de glezne
şosetele copilăriei mele
ce a trecut cu indiferenţă
pe alături
mai poartă şi acum amprenta unor zile
cu miros de pâine caldă

ce mult urlă noaptea asta
cu străzile încărunţite de dorul unui colind...
se vede că şi Dumnezeu suferă de insomnie
de-şi potriveşte la nesfârşit perna sub cap

mă pierd în urmele reci de ghiaţă
mă găsesc un fir de iarbă
scutur praful de pe degetele crude
şi grăbită le ascund în zăpadă
nu aş vrea sa fiu acuzată
de privatizare ilicită de spaţiu sau amendată
pentru obstrucţionarea creării unui perfect image
al serilor ce vin expirate
de Crăciun


Dilema

De cateva minute tot incerc sa decid care din versurile mele ar merita sa constituie un preambul la tot ce va urma. Constatez ca toate imi sunt la fel de dragi, incalzite la piept de nenumarate ori. Exact ca pe odorul meu cel mic care isi canta la moment imnul solemn de na-ni "apres midi" si nu poate nicidecum percepe de ce sta maica-sa lipita cu nasul de monitor si scarpina degetele de tastatura cu atata ardoare...
Pentru ca fiecare din noi ramane prins sufleteste undeva intre o realitate matura si clinchete de clopotei, nascuti intr-o minte de pici nerabdator in ajunul sarbatorilor de iarna, si pentru ca dintre toate Craciunul ramane cel care ne marcheaza mult cutezanta de a visa si spera, va propun Retrospectiva pe post de aperitiv. Lectura placuta, astept cu nerabdare ceva ecouri... :)


LaCafeaua - blog cu insomnii (prefata)

Bun venit la o ceasca de cafea! Va invit sa serviti niste ganduri personale din blogul cu insomnii, LaCafeaua! Sugerez sa va inarmati cu rabdare, multa imaginatie si tarie de inima, pentru ca postarile ce vor urma nu sunt din cele mai dulci si nici usor consumabile. Post-lectura s-ar putea sa va apuce dorul de o lingurita cu zahar... Alte efecte adverse nu cunosc pentru moment. Imi dati si mie de stire daca aveti ceva nou. Si, in final, produsele propuse sunt garantat soul-made si nu contin E-uri... :)