February 23, 2018

camera obscura

mi-e teamă
că nu voi auzi chemarea
ca un zvâcnet pasărea din mine
deschid geamul spre dincolo
întind braţele lungi
drumuri troienite

uneori îl descoper trece
de la un nor la altul
culege câte un vers
o metaforă
de parcă ar desprinde secundele
de pe ramuri aşteptare
ninge greu
peste fruntea plecată de gânduri
nu sunt decât slujnica
menită să aducă lumina
atunci mă întreb
dacă albul cerului nu e alb
ca în picturile lui Vermeer
şi poetul nu are vârstă
cum e să trăieşti zborul fără aripi
acolo sus pe pământ

aş muri în fiecare zi
fără să mă nasc
cu dor adânc de veşnicie
rostogolindu-se pe buze

nocturnă

ca o femeie luna
plină de tăceri
crescute din mâhniri
bucuriile mărunte fărâmituri
culese flămând dintr-o pâine
odată rumenă şi caldă
mereu a altora
degetele reci
numai ele ştiu câte taine
ascunde tremurul luminii

July 18, 2017

veșnicia nu are frică de înălţime

palme dezgolite
stâncile
în sălașul lor
coboară cerul
pe fruntea munților
cresc umbrele poeme

când ceaţa greu
respiră printre brazi
rog să nu se închidă
ochiul pururi verde

June 28, 2017

icoană măicuța

pași de seară
colindă liniștea casei
într-un colț de odaie
ghemuită lumina
sau poate e luna
ruga mamei
urcă firul de argint
către cer
colo sus
o stea înălbită
deapănă necontenit
drumul spre casă

în icoană
măicuța aplecată
sărutând un genunchi julit
de copil


March 24, 2017

cu cerul întreg strâns la piept


cu cerul întreg strâns la piept
brațele mamei
așternute pod
pentru bobul de stea

rostogolind lumina
iubirea crește în ochii ei
luceferi însetați de primăvară

December 24, 2016

poem în alb




trăiesc visele
vegheaza bunătatea rătăcită printre oameni
îngeri
adevărul s-a nascut într-o zi de Crăciun
veacuri în urmă
de atunci inventăm lumina
ne incălzim artificial lânga ruguri străine
uităm drumul spre noi înșine


doar ei
întind aripile rugăciuni
peste necredință
duminică a speranței
copiii

April 1, 2014

diateză reflexivă

trafic matinal
caut spațiul timp în care
se întoarce gândul spre tine
copac cu rădăcini prinse de cer
dor brațele pline de muguri
neliniștea rupe tăcerea din salon
la semafor vă rog să opriți

șir de cocori mă umple de zbor
pe cadran cifrele pulsează ca în oglindă
cum să opresc trecătorul grăbit să întârzie...